Primarul comunei Stejaru, Dumitru Enache: „Încercăm să trăim în această mlaştină în care ne-au adus legile care s-au aprobat în Parlament”

Se împlineşte un an de când primarii şi-au preluat mandatele, în urma alegerilor locale din 2024. Chiar dacă un an de mandat este un termen scurt, iar procedurile de licitaţie şi partea birocratică este greoaie, am solicitat primarilor tulceni să ne spună ce au reuşit să facă în acest răstimp din ceea ce şi-au propus.

Dumitru Enache a câştigat, anul trecut, un al cincelea mandat la conducerea Primăriei Stejaru. Într-un interviu acordat Ziarului „Delta”, edilul ne-a spus că cele mai mari probleme cu care se confruntă comuna sunt deficitul de apă pe perioada verii şi situaţia locuitorilor din Mina Altân Tepe, care în mare majoritate stau în chirie, în blocurile administrate de Compania Naţională Minvest Deva SA.

– Care consideraţi că sunt cele mai importante realizări din mandatele anterioare?

– Nu ştiu dacă aş putea să spun care sunt cele mai importante, să fac un top. În anul 2004, când am venit, practic comuna nu avea niciun fel de infrastructură, doar în jur de 20% din familii aveau apă ce era furnizată printr-o reţea provizorie făcută din vechea alimentare la Mina Altân Tepe. Important este că, la ora actuală, comuna Stejaru are o infrastructură pe toate segmentele, apă, canalizare, drumuri, iluminat, şcoli, săli de sport, cămine culturale, tot ce înseamnă viaţa socio-economică este pusă la punct din punct de vedere al infrastructurii. Bineînţeles, cele mai importante ar fi reţeaua de apă pentru cele trei localităţi, sistemul de canalizare cu trei staţii de epurare pentru cele trei localităţi, sistemul rutier care este în proporţie de 98% asfaltat, iluminat public peste tot, şcoli dotate, săli şi terenuri de sport, sediul primăriei nou făcut încă din 2008, dispensar modern, clinică putem să-i spunem, after-school, grădiniţe moderne, deci nu ştiu dacă aş putea să prioritizez un singur proiect. Important este că toate la un loc au făcut ca viaţa cetăţenilor din comuna Stejaru să fie la un standard destul de decent.

– Privind în urmă, ce aţi face diferit dacă aţi putea rescrie un moment din administraţia locală?

– Nu ştiu dacă aş face ceva diferit fiindcă eu, aparatul de specialitate şi cetăţenii am pus bazele dezvoltării acestei comune în urma unui parteneriat cu Banca Mondială. În perioada 2005-2006, timp de şase luni, am făcut strategia de dezvoltare locală în mod participativ împreună cu cetăţenii comunei. Atunci am ales cele şapte direcţii strategice pe care trebuie să se dezvolte comuna şi le-am urmat cu sfinţenie. A fost atât de elaborată munca şi felul cum au decurs proiectele în cascadă încât pot să spun că sunt mândru de ce s-a întâmplat în anii trecuţi în comuna Stejaru.

– Ce aţi învăţat din experienţa acumulată ca primar, care vă ajută acum mai mult decât la primul mandat?

– Am învăţat că trebuie să ai răbdare, să înţelegi că tu ca primar gestionezi problemele şi bugetul cetăţenilor comunei şi nu numai. Trebuie să ai un respect faţă de banul public, pentru că orice ban pe care noi îl cheltuim în administraţia publică locală, centrală sau în alte instituţii publice este banul plătit de cetăţeanul român din sursa proprie de venit. Asta am învăţat, să respect, iar orice leu pe care îl încasez la bugetul local fac tot posibilul să-l multiplic. Am realizat un studiu de caz despre comuna Stejaru şi mă mândresc că, datorită veniturilor proprii, 60% din cheltuielile funcţionale ale comunei sunt acoperite din bugetul local. Studiul, pe care l-am prezentat la o reuniune la Cluj, arată că fiecare leu încasat de la cetăţenii comunei a generat un plus valoare de 17 lei. Adică, la un leu, eu împreună cu echipa mea am adus 17 lei în plus.

– Cu ce gânduri şi obiective aţi pornit în noul mandat?

– Gândul meu a fost tot timpul să încerc să fim în rândul cetăţenilor României la un nivel decent şi să nu fim trataţi ca cetăţeni de mâna a doua. Să asigurăm condiţii astfel încât şi noi să ne putem compara cu viaţa din mediul urban. De asemenea, îmi doresc să pot încheia proiectele mele de viaţă după cinci mandate. Dacă la început am acţionat mai degrabă pompieristic, încercând să rezolv punctual anumite probleme, după 2006 am început să lucrăm sistematic, pe baza unui program şi a unei strategii clare. Aş vrea acum să închid cercul. Mai sunt câteva probleme nerezolvate şi mi-aş dori să le finalizez în acest mandat. Totuşi, situaţia economică şi socială a ţării nu cred că-mi permit.

– Care sunt cele mai mari probleme pe care comunitatea le are în prezent şi care nu au fost rezolvate în mandatele trecute?

– Am o problemă delicată cu sursa de apă. Pe perioada verii suntem obligaţi să restricţionăm distribuţia apei conform unui orar de la 6 dimineaţa până la 12 ziua şi de la 18 seara până la 12 noaptea pentru că avem apă de suprafaţă, nu avem apă din puţuri şi, pe fondul secetei, în ultimii trei ani am fost puţin deficitari. Deşi am depus un proiect încă din 2021 pentru suplimentarea sursei de apă la Compania Naţională de Investiţii, tot se aşteaptă, este pe listă sinteza şi n-o să se întâmple prea repede treaba asta. A doua problemă la fel de importantă sau poate şi mai importantă este situaţia localităţii din Altân Tepe. Deşi mă chinui de 10-15 ani să rezolv situaţia locativă a cetăţenilor, nu am reuşit. Majoritatea cetăţenilor localităţii Altân Tepe sunt chiriaşi în blocurile Companiei Naţionale Minvest Deva SA, care nu a alocat niciun leu. Blocurile sunt în degringoladă, neîngrijite şi terenul de sub blocuri în continuare aparţine de Compania Minvest Deva. Noi am încercat să facem cărţile funciare pe comuna Stejaru, le avem făcute momentan, dar nu putem să ne folosim prea mult de ele, trebuie să aşteptăm trei ani să nu fie contestate, ş.a.m.d. Este o procedură destul de încâlcită şi birocratică pe care statul român nu vrea să o rezolve, deşi mi se pare foarte uşor. Aceste două probleme pun presiune pe administraţia publică locală din Stejaru. De asemenea, mai este şi modernizarea, retehnologizarea staţiilor de epurare, pentru că noi le-am pus în anii 2007-2009. Tehnologia de atunci corespundea cu cerinţele de mediu, dar acum cerinţele de mediu sunt mult mai stricte şi trebuie să retehnologizăm staţiile de epurare pentru că Apele Române vin la probe şi plătim în fiecare lună câte 4.000 lei. Bugetul de funcţionare nu poate asigura toate elementele, şi totuşi se dau amenzi. Ridicolul este că suntem printre puţinele comune din judeţ care are o cisternă autovidanjabilă câştigată printr-un proiect prin GAL. Nu am folosit-o niciodată la vidanjarea anumitor fose sau a staţiilor de epurare şi am primit amendă de 60.000 lei pentru că am această cisternă şi nu am autorizat-o, nu este reglementată. Am trimis adrese către APM şi nu am primit un răspuns. Eu n-am utilizat-o. O folosesc doar să ud florile, am fost la câteva incendii şi la o inundaţie. Şi chiar dacă ar fi fost folosită, 60.000 lei pentru un lucru nou? Banii pe care eu încerc să-i colectez de la oameni prin taxe şi impozite ca să fac ceva benefic pentru ei, trebuie să-i dau la Garda de Mediu ca să-şi plătească ei salariile?

– Cum se diferenţiază începutul acestui mandat faţă de cele anterioare?

– Nu ştiu dacă este ceva diferit, dar a debutat cu aceşti doi ani de alegeri şi a cam tăiat speranţa cetăţeanului în autoritatea publică locală. A început să scadă foarte mult din cauza acestor necorelări ale administraţiei publice centrale care au făcut aceste tipuri de alegeri, iar problematica alegerilor au aruncat-o în braţele primarilor şi cu această tevatură la televiziune că mergem la primari şi c-o să ne aducă atâtea voturi. Şefii noştri politici trebuie să înţeleagă că primarii nu sunt agenţi electorali, ci administratorii unor localităţi. În campanie da, mai facem şi politică un pic, dar să arunci toată anatema asta pe primari şi că primarii nu ne-au adus voturi. Votantul s-a deşteptat, nu mai poate primarul să-i spună cum să voteze. Partea aceasta de politizare excesivă nu face bine activităţii de zi cu zi a oamenilor.

– Există proiecte începute anterior care se finalizează acum?

– Am accesat aproape 80% din portofoliul de proiecte care erau pe PNRR, adică aproape toate, spre deosebire de proiectele cu finanţări pe fonduri guvernamentale, unde n-am primit decât o jumătate de proiect pe Anghel Saligny şi în rest unde am depus nu am primit absolut nicio finanţare. Totul este politizat, se duc banii unde trebuie, nu unde este nevoie. În schimb avem vreo nouă sau zece proiecte, unele finalizate, altele în curs de finalizare, pe PNRR.

– Care este cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o luaţi ca primar de-a lungul timpului?

– Cred că n-am luat-o încă, urmează s-o iau. Am ajuns în situaţia când efectiv trebuie să facem executări silite, popriri de conturi. Asta cred că o să fie cea mai grea decizie pe care va trebui s-o iau, pentru că într-adevăr sunt ceva sume neîncasate şi din cauza legilor pe care le-am avut, specifice pe comuna Stejaru, dar şi din cauza depopulării masive. În anul 2000 erau în jur de 3.000 de locuitori, acum sunt în jur de 1.400. În baza de impozitare, avem persoane care figurează doar ca roluri, deşi ele nu mai există fizic, au plecat. Din cauza unei lipse de reglementare, apar şi persoane decedate care au restanţe de executat. Moştenirile nu se fac la timp, iar în evidenţe rămân sume de încasat. Procedura şi tehnica de recuperare a acestor sume sunt aproape imposibile. Nu poţi trimite popriri unei persoane decedate sau să faci executare silită asupra unei societăţi care a fost vândută nu se ştie unde. La fel se întâmplă şi cu domnişoarele care stau pe centură, pe care nu le poţi găsi, dar care figurează cu amenzi de miliarde. Aici trebuie reglementat. În urma controlului Curţii de Conturi sunt obligat acum să apar cu nişte venituri neîncasate. Trebuie să-i fac poprire unchiului meu, fratelui, etc. Sunt situaţii delicate, dar trebuie să le facem şi pe astea. Optzeci la sută din aceste venituri sunt neîncasate, ar trebui trecute la insolvabilitate. Încerci să faci acest lucru, dar mai apare un urmaş, plecat în străinătate să zicem, iar acela trebuie să-i preia şi datoriile, debitele, tatălui sau mamei dacă a decedat.

– Cum gestionaţi aşteptările unei comunităţi care vă cunoaşte deja de mai mulţi ani?

– Nu am nicio presiune din partea cetăţenilor către administraţia publică locală. Avem cam tot ce ne trebuie în comună, lucrurile sunt puse la punct. Mai este acea problemă a apei, care nu depinde nici de primar şi nici de cetăţeni, şi problema de la Mina Altân Tepe. Încercăm să trăim în această mlaştină, mocirlă, în care ne-au adus legile care s-au aprobat în Parlament, care nu ţin şi nu au ţinut cont de nevoile şi de situaţia exactă cu care se confruntă UAT-urile în aceste vremuri. Trebuie să înţeleagă şi parlamentarii şi guvernanţii, că viaţa la ţară nu mai este a trăi cu picioarele până la genunchi în gropi. Serviciile s-au dezvoltat exact ca la oraş. Bugetul Guvernului nu este al Guvernului, este al cetăţenilor României. Şi cei de la Stejaru, Hamcearca, Kogălniceanu contribuie la bugetul de stat pe care uneori Guvernul îl împrăştie peste tot cum vrea el. Noi am oferit soluţia, comasează-ne.

– Cum s-a schimbat relaţia dumneavoastră cu cetăţenii de-a lungul mandatelor?

– A crescut tot timpul pozitiv. A fost un moment de plafonare prin 2016, când am pierdut alegerile, dar nu a fost musai vina cetăţenilor. Poate eu, ca orice om politic, m-am erodat, dar greşeala probabil făcută de mine sau de unii dintre cetăţeni a fost reparată în 2020 când după patru ani am fost reales, iar în 2024 am fost singur, nu am avut niciun contracandidat.

– Ce rol are echipa din primărie în menţinerea continuităţii şi implementarea proiectelor?

Echipa face cam 90% din munca primarului. Nu primarului i se cuvin toate rezultatele, ci şi echipei. Eu am ţinut foarte mult la acest lucru. Din anul 2004 nu mai am decât un singur angajat, casierul. Echipa este în continuă schimbare şi formare, cu 5-6 angajaţi tineri. Sunt multidisciplinari, de exemplu secretarul comunei este acum şi asistent social, impozitele, taxele şi contabilitatea le ţine doamna care face şi achiziţiile publice. La arhivă, stare civilă, secretariat este un singur om şi, oriunde i-aş pune pe aceşti oameni, ştiu să facă şi treaba celuilalt. Orice coleg nou angajat lucrează cu noi din primul minut. Ne strângem într-o sală, vorbim toate problemele comunei, astfel încât, dacă oricare dintre noi lipseşte din diverse motive, serviciul să fie asigurat. Aşa a fost stilul meu de muncă, aşa i-am format pe toţi. Ca atare am două posturi suspendate la registrul agricol şi secretarul general, dar nu se simte nicio diferenţă fiindcă oamenii din spate, de pe alte compartimente, fac cu succes aceeaşi treabă.

– Care este mesajul pe care îl primiţi cel mai des acum de la locuitori, comparativ cu primul mandat?

– Să fii sănătos şi să ieşi la pensie. Mai sunt problemuţe de rezolvat, de exemplu cu câinii fără stăpân şi lumea mă întreabă „Domn primar ce facem acolo?”. Situaţia socio-economică a comunelor s-a schimbat şi apar nevoi pe care nu le aveam acum 10-15 ani. Mai îmi spun „Ni s-a înfundat canalizarea”, adică sunt alte genuri de probleme pe care trebuie să le gestionezi şi la toate trebuie să ai răspundere, fiindcă îi vin Apele Române, Garda de Mediu, şi ai luat o amendă de 60.000 lei.

– Care sunt proiectele „de suflet” pe care vreţi să le lăsaţi ca moştenire acestui mandat?

– Toate proiectele mi-au fost la suflet şi fiecare are o istorie a lui, mai ales cele de la început. Cred că rezolvarea problemei cu apa potabilă ar fi cel mai important proiect al meu pe care să-l închei. Nu ducem lipsă, dar nu-mi place că vara trebuie să punem restricţii. Îmi doresc să rămână cetăţenii mei şi comuna la acest nivel şi să ne alipim de cineva. Este păcat de şcoala pe care o avem, de dotări, fiindcă nu avem copii. Nu înţeleg de ce trebuie să fie o şcoală în fiecare comună. Avem multe maşini, chiar nu putem să-i transportăm 5-10 km şi să înveţe cu toţi la un loc? Grădiniţele să rămână. Şi cadrele didactice sunt puţine, obosite, pensionari sunt foarte mulţi. Această lipsă de curaj, de putere, de descentralizare, cât o s-o mai ducem aşa? Eu mă duc la şcoală şi mă îngrozesc. Intru într-o clasă şi sunt şapte copii, trei copii.

– Ce le transmiteţi cetăţenilor care şi-au pus din nou încrederea în dumneavoastră?

– Le transmit că nu-i voi dezamăgi niciodată, iar la vârsta mea nu mă mai pot schimba. Voi rămâne acelaşi, aşa cum mă cunosc de când m-au pus primar la 40 de ani. Ceea ce am făcut alături de echipa mea cred că sunt motive de încredere şi în continuare.

– Care este efectul măsurilor de austeritate pe care Guvernul încearcă să le implementeze?

– Efectiv pe aparatul de specialitate al primarului nu mă afectează cu nimic. N-o să dăm afară niciun angajat, ba din contră, ar trebui să-mi completez schema cu încă 3-4 oameni, ca să ajung la limita de 12 angajaţi.

– Ce proiecte sunt sub semnul întrebării?

– Am un proiect de suflet prin PNRR, care a fost suspendat. Este vorba despre proiectul de groapă de gunoi de grajd. Anul trecut am avut un necaz foarte mare la Stejaru, pesta micilor rumegătoare, şi am fost cei mai afectaţi. Ni s-au omorât în jur de 90.000 de capete de ovine şi tineret ovin. După ce am îngropat produsele, subprodusele de origine animală, le-am neutralizat, a apărut o problemă pe care am discutat-o inclusiv cu experţi ai Comisiei Europene, care au fost la Stejaru în timpul focarului, şi anume ce facem cu gunoiul. Ni s-a spus deocamdată gunoiul să-l ducem pe câmp, dar mai trec păsările cerului pe-acolo, care ciugulesc şi revin în ferme, iar boala este transmisă prin contact şi aşa revine. De aceea, eu le povesteam anul trecut că noi avem în implementare un proiect de groapă de gunoi de grajd cu zone de stocare, uscare, de preluare a părţii lichide, cu vidanje, remorcă tehnologică. Din păcate se pare că aceste proiecte au fost suspendate fiindcă se făceau gropi de gunoi de grajd în Deltă, unde din câte ştiu eu, ca inginer zootehnist, nu cresc în baltă, în apă, oi, capre sau vaci, ci peşti, iar pentru peşti încă nu s-au făcut gropi de gunoi de grajd. Deci în comunele cu potenţial nu s-au făcut aceste gropi de gunoi. De aceea, noi am făcut un memoriu către Ministerul Mediului să dea drumul la aceste gropi de gunoi de grajd măcar în localităţile reprezentative, fiindcă sunt zone în toată ţara unde activitatea preponderentă este zootehnia. Mi-aş dori foarte mult să se revină la acest proiect. Am cheltuit zeci de mii de lei pe consultanţă, proiectări, etc. De unde vor fi recuperaţi banii? Trebuiau să ne spună să nu mai facem, dar poate este doar suspendat şi îi dă drumul la anul. Mai avem mici proiecte cu eficienţa energetică, dar nu ne afectează foarte mult. Am un singur program pe Anghel Saligny, dar funcţionează fiindcă avem 47% grad de funcţionare.

– Cu ce probleme urgente se confrunta comuna la momentul preluării mandatului?

– O problemă generală pe care vreau să o subliniez este această puzderie de excepţii pe care Codul Fiscal încă le mai ţine. Deci ei ne obligă pe noi, pe cetăţeni, să plătim TVA-uri, etc., şi tu, ANAF, dai facilităţi fiscale care îngroapă UAT-urile. Silozurile de cereale, câmpuri întregi, acelea sunt scutite de taxe şi impozite locale. Păi cu ce argumente să vii tu în faţa ANAF-ului, tu angrosist, cel care cumperi cereale de la mine, de la tine, şi le exporţi, cum ai convins tu statul român să te scutească de taxe şi impozite locale în condiţiile în care prin sat, unde este baza de cereale, mii de maşini care încarcă şi descarcă marfa tranzitează drumurile. Câtă uzură îmi faci tu mie cu apă, cu canalizare, cu toate astea, şi eu ţi le-am asigurat. În loc să vii să plăteşti la bugetul local, eşti scutit? Şi eu am o situaţie cu un investitor. Păi ca să vii tu la mine să faci acele silozuri ai avut nevoie de apă, de canalizare, de drumuri, şi te-am convins ca să vii să investeşti la mine, iar statul român zice „Păi de ce să ia Stejaru, Cataloi, etc., să ia statul român, că ştie să le gestioneze mai bine”. Impozitul pe profit, pe dividende, pe pensiile mai mari de 2.000 lei, toate luate din 2023 la bugetul de stat. Şi eu cu ce să funcţionez? Acelea erau surse de venit la bugetul local. Adică o firmă lucrează la mine în comună, cheltuie, beneficiază de serviciile de la mine din comună şi plus valoarea să plece toată la bugetul de stat? Aici trebuie făcute nişte reglementări, dar nimeni nu ne mai întreabă pe noi, doar ne critică. De asemenea, eu le-am spus în şedinţa Colegiului Prefectural, în şedinţele de Consiliu Judeţean, că Stejaru nu se mai poate finanţa singură, este în faliment fiindcă sunt o grămadă de legi care influenţează bugetul local şi nu primim nicio compensare. Comunele din România, nu doar la nivelul comunei Stejaru, nu mai sunt cele din anii 2000. S-au dezvoltat, au sisteme de apă centralizate, au sisteme de epurare a apelor uzate, sistem rutier, şcoli dezvoltate, iar astea costă. Din ce încasăm noi de la bugetul local de la cetăţeni nu mai putem să ne susţinem. Singura variantă este comasarea comunelor mici, vecine, într-o comună mai mare care să poată să gestioneze printr-un serviciu public toate aceste nevoi.