Judeţul Tulcea a înregistrat anul trecut o rată de promovare de 29,76% la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, printre cele mai scăzute din ţară şi sub media naţională, care se menţine în jurul valorii de 34%, potrivit datelor centralizate de platforma Top Şcoli Auto.

Scăderea este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în urmă cu doi ani, promovabilitatea în judeţ era de peste 41%, iar principalele şcoli de şoferi din Tulcea continuă să înregistreze rezultate apropiate sau chiar peste media naţională. De exemplu, Autotur SRL a avut o promovabilitate de 42,36%, Sabiluc Auto – 36,12%, iar Valmar Autotrans – punctul de lucru Tulcea – 34,89%, în anul 2025.

Cum se explică atunci această scădere şi de ce există diferenţe atât de mari între judeţele României în ceea ce priveşte promovarea examenului auto? Într-un interviu acordat Ziarului „Delta”, Vasile Ţurlică, preşedintele Asociaţiei Profesionale a Şcolilor de Conducători Auto Tulcea, susţine că rezultatele nu pot fi puse exclusiv pe seama şcolilor de şoferi sau a instructorilor. Acesta vorbeşte despre lipsa unei practici unitare de examinare la nivel naţional, interpretări diferite ale legislaţiei de la un judeţ la altul, un grad de dificultate tot mai ridicat la categoriile de profesionişti în Tulcea, timpi mari de aşteptare între probele de examen, lipsa de personal, dar şi despre probleme legislative care, în opinia sa, afectează pregătirea candidaţilor.

De asemenea, acesta atrage atenţia că tot mai mulţi cursanţi aleg să îşi mute dosarele în judeţele vecine pentru a susţine examenul practic.

În interviul acordat Ziarului „Delta”, Vasile Ţurlică explică pe larg care sunt, în opinia sa, cauzele acestor rezultate şi ce măsuri ar trebui luate pentru ca procesul de examinare să de-vină mai unitar şi mai echitabil la nivel naţional.

– Potrivit celor mai recente date, judeţul Tulcea a avut o rată de promovare de aproximativ 29%, anul trecut, la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, una dintre cele mai scăzute din ţară. Cum explicaţi această situaţie?

– Media naţională este de 34% şi se menţine constantă din anul 2018. Tulcea a fost mereu în prima jumătate a clasamentului naţional. Este primul an când avem rată de promovare sub media naţională şi al doilea consecutiv cu scădere – din 2023, când media judeţului a fost 41%, faţă de 34% media naţională. Totuşi, să observăm că aproape jumătate dintre candidaţii examinaţi la Tulcea au fost pregătiţi de 3 şcoli din judeţ şi toate 3 au rezultate relativ satisfăcătoare. Autotur are 42 %, cu 8 procente peste media naţională, Sabiluc este cu 2 procente peste medie iar Valmar are 34%, exact cât media naţională. Diferenţa faţă de anii precedenţi este că la Tulcea a scăzut rata de promovare la categoriile de profesionişti (camioane şi autobuze, n.r.) din motive care nu ţin de şcoli sau de instructori.

Vasile Ţurlică, preşedintele Asociaţiei Profesionale a Şcolilor de Conducători Auto Tulcea: „Nu există practică unitară de examinare. Iar la noi, în ultimii ani, examenul a devenit tot mai greu şi mai greu decât la alţii.”

– De ce există diferenţe atât de mari între judeţe în ceea ce priveşte promovabilitatea la examenul auto?

– Diferenţele statistice dintre judeţe au existat dintotdeauna pentru că proba practică este una eminamente subiectivă, examinarea nu este unitară şi sunt interpretări diferite ale legislaţiei. Ceea ce ridică semne de întrebare este că din 2009 încoace, de când se publică aceste statistici, sunt judeţe precum Alba, Brăila, Vâlcea, Dolj care au rată de promovare mult peste media naţională. Şi sunt judeţe precum Iaşi şi Buzău, unde procentul a fost, mereu, foarte mic. De exemplu în anul 2016, Alba a avut procent de promovabilitate de 74% iar Iaşi 28%. O diferenţă de 50 de procente nu poate fi justificată rezonabil: nu se poate spune că la Alba toţi (cursanţi / instructori, n.r.) sunt deştepţi, iar la Iaşi – majoritatea sunt proşti. Un alt exemplu chestionabil este diferenţa procentuală a promovabilităţii între 2 ani consecutivi. În anul 2017 media naţională a fost 56% iar la Tulcea 62%, iar în anul următor, 2018, media naţională s-a prăbuşit la 34%, cu 39% la Tulcea. În economie sau sănătate, astfel de diferenţe statistice se explică doar prin crize mondiale sau pandemii globale. La examenul auto din România nu s-a întâmplat nimic notabil sau care să justifice o aşa scădere de la un an la altul: nu s-a modificat legislaţia, instructorii şi cursanţii sunt aceiaşi.

Referitor la judeţul Tulcea: în anul 2025 suntem pe poziţia 33 în clasamentul naţional. Dar în 2024 am fost pe locul 23. Iar în 2023 am fost pe locul 8, cu 41% rată de promovare, 9 procente peste media naţională. Aceleaşi şcoli de şoferi, aceiaşi instructori, iar cursanţii – nici mai buni, nici mai răi decât în alţi ani. Singura diferenţă o face actul de examinare.

– Care sunt principalele motive pentru care Tulcea se află printre judeţele cu cele mai slabe rezultate? Există aspecte legate de organizarea examenului sau de specificul judeţului care contribuie la această rată redusă de promovare?

– Există diferenţe de interpretare a Ordinului privind examinarea şi chiar a re-gulilor de circulaţie. Nu există procedură de examinare unitară la nivel naţional. Cu titlu de exemplu, examinarea la categoria C (camioane, n.r.): la Tulcea se examinează atât în modul automat cât şi manual, pe tot traseul. La Sălaj, Maramureş, Suceava doar pe modul automat, la Braşov – doar în parcare pe modul manual şi automat pe traseu. În urmă cu câţiva ani, dintr-o interpretare proprie a legislaţiei, serviciul de examinări din Tulcea a refuzat luni de zile să examineze la categoria C pe camioane cu transmisie automată, deşi în toată România nimeni nu a mai avut o astfel de interpretare.

La examinarea la categoria CE (camion cu remorcă, n.r.), la manevra de cuplare: la Tulcea nu este permisă dirijarea candidatului şi nici camerele video de marşarier nu sunt permise. Puţine alte servicii de examinări din ţară mai au o astfel de abordare.

Alt exemplu: în pofida Codului Rutier care spune că, acolo unde vizibilitatea în spate este împiedicată, mersul înapoi este permis numai dacă şoferul este pilotat de cel puţin o persoană aflată în afara vehiculului, la Tulcea mersul cu spatele (tot la camioane) se cere a fi executat „în orb”. La Galaţi, Brăila, Suceava, etc, mersul cu spatele se face pilotat sau cu camera de marşarier pornită.

Tot la examinarea la C şi CE, la Tulcea examenul se desfăşoară prin buricul târgului, strada Isaccei – Gară, cu toate provocările pe care le aduce acest traseu  – trafic intens, benzi de circulaţie prea înguste pentru camioane, sensuri giratorii subdimensionate. În mod normal, vehiculele cu masa de peste 3,5 tone nu au permis accesul în aceste zone. Dar la Tulcea, serviciul de examinări a solicitat administratorului drumului public să monteze panoul adiţional „Cu excepţia examen auto” sub indicatorul de interzicere a accesului pentru camioane. Prin comparaţie, în Galaţi, Brăila şi în toată ţara, traseele de examen pentru camioane sunt şoselele de centură şi zonele industriale, adică locuri unde circulă în mod obişnuit vehiculele comerciale. Tot la examenul la CE (camion + remorcă): la Tulcea, testarea îndemânării la manevra de mers înapoi se face în zone cu trafic intens şi în curbe. La alţii, manevra se execută în afara drumului public.

Ce vrem să evidenţiem prin aceste exemple, este că nu există practică unitară de examinare. Iar la noi, în ultimii ani, examenul a devenit tot mai greu şi mai greu decât la alţii.

Şi acesta este motivul pentru care, la Tulcea, rata de promovare la examenul auto este mai mică decât în alte judeţe şi mai mică decât în anii precedenţi: a scăzut procentul de promovabilitate la examinarea la categoriile C, CE, D.

De altfel, în acest an (2026) ne confruntăm cu un exod al cursanţilor care, după ce sunt respinşi la Tulcea în mod repetat la categoriile C şi CE, îşi mută dosarele la Galaţi sau la Brăila, unde examenul practic are un grad de dificultate în limite gestionabile.

– Rezultatele pot fi puse exclusiv pe seama pregătirii oferite de şcolile de şoferi şi a instructorilor auto sau există şi alţi factori care influenţează promovabilitatea? 

– Rezultatele sunt determinate de un cumul de factori, între care şcoala de şoferi şi instructorul au roluri marginale. Pe lângă cele expuse anterior, mai adăugăm:

Avem o legislaţie proastă şi caducă din cauza căreia s-a ajuns la situaţia că faci şcoala acum şi poţi să dai examenul practic peste 3-4 sau 5 luni. De exemplu, un candidat respins la traseu, este obligat să facă 6 ore de pregătire suplimentară. Problema este că trebuie să facă cele 6 ore suplimentare ca să obţină o nouă programare la examen, nu ca să susţină un nou examen. Cu alte cuvinte, fă tu cele 6 ore de pregătire acum şi apoi te programăm noi la examen, peste 2-3 luni, când avem locuri libere. De ce nu poate să facă cele 6 ore înainte de examen şi trebuie să le facă înainte de a fi programat? Pentru că aşa scrie într-un act normativ pe care nu se deranjează nimeni să-l modifice.

Sau: legislaţia românească prevede că mai întâi trebuie urmate integral cursurile şcolilor de şoferi şi apoi poţi susţine examenul. Adică trebuie să finalizezi toate orele de condu-cere, apoi mergi să dai examenul teoretic. Şi dacă eşti respins la examenul teoretic, aştepţi 4-5 săptămâni să-l poţi repeta, că nu sunt locuri libere mai devreme. Şi dacă pici şi a 2-a oară la sală, aştepţi alte 4-5 săptămâni.

Iar când promovezi teoria, eşti programat la proba practică. Timpul de aşteptare între sală şi traseu este, în cazuri fericite, de 5-6 săptămâni, dar sunt cazuri/perioade când s-a ajuns şi la 2-3 luni. Şi uite aşa, se poate întâmpla să ajungi să susţii examenul practic la 5-6 luni după ce ai finalizat pregătirea la şcoala de şoferi. Într-un timp de aşteptare atât de mare se pierd/uită cea mai mare parte din cunoştinţele şi îndemânarea dobândite la pregătire. Sigur, există posibilitatea să facă ore suplimentare. Dar pregătirea suplimentară, ca să fie eficientă, trebuie efectuată constant în perioada de aşteptare, iar orele acestea costă şi nu toţi şi le permit sau nu îşi permit să facă numărul de ore de care au nevoie.

Şi există cadru legal, publicat de aproape 2 ani în Monitorul Oficial, prin care se separă pregătirea teoretică de cea practică. Adică avem un articol în OUG 195/2002 care spune că mai întâi dai examenul teoretic, apoi faci pregătirea practică şi apoi dai traseul. Dar nu se aplică pentru că ministerele de resort nu au publicat norme de aplicare.

Deci altul dintre motivele pentru care rezultatele sunt cum sunt este cadrul legislativ nepotrivit. Suntem obişnuiţi să ni se spună că nu se pot face lucruri pentru că nu sunt bani. Dar să modifici o lege proastă nu trebuie bani, trebuie doar voinţă.

O altă problemă este timpul de aşteptare mare între sală şi traseu. Când întrebi: de ce durează 2 luni să obţin un loc liber la traseu, mereu ţi se răspunde „personal insuficient”. Dar aceasta este o problemă perpetuă. Mereu a fost aşa, o stare de fapt permanentă care nu se ameliorează niciodată. Aceasta este exclusiv culpa instituţiei de examinare, şi aici mă refer la autoritatea centrală, care de peste 10 ani nu reuşeşte să rezolve problema lipsei de personal. Oarecum, este de înţeles: examinator auto nu poate fi decât un poliţist iar poliţiştii nu cresc în copaci. Dar de ce examinatorul trebuie musai să fie poliţist? Nu există explicaţie logică, decât că aşa este legislaţia moştenită din vremea comuniştilor şi nu s-a gândit nimeni să o modifice şi să o adapteze la nevoile actuale.

Un alt aspect este topografia locală: chiar dacă nu avem valorile de trafic din Bucureşti sau Cluj, Tulcea este un oraş „greu” pentru începători. Cele 7 coline ale noastre înseamnă dese opriri/porniri/viraje în rampă care necesită îndemânare pentru a fi gestionate, iar îndemânarea se acumulează în multe ore de practică. Dar la Tulcea ne confruntăm şi cu amenajări şi semnalizare rutieră cel puţin nefericite, care fac de cele mai multe ori imposibilă respectarea regulilor de circulaţie. Avem sensuri giratorii supradimensionate unde nu există vizibilitate, precum cel de la Kaufland, şi unde neacordarea de prioritate este o greşeală la ordinea zilei la examenul auto. Avem sensuri giratorii subdimensionate, precum cel din Vest, unde cu mare dificultate un vehicul mare îşi poate păstra banda de circulaţie, alt motiv de penalizare la examen. Avem străzi înguste şi foarte multe linii continue pe care eşti nevoit să le încalci, dar la examenul auto vei fi penalizat. Avem noua pistă pentru biciclete de pe strada Eternităţii şi o linie continuă nesfârşită care va genera multe lacrimi la examenul auto, pentru că este aproape imposibil să circuli pe acolo la ora de vârf fără să încalci linia continuă sau fără să rişti o situaţie de neacordare de prioritate. În rezumat, oraşul nostru, din păcate, oferă prea multe situaţii greu de gestionat cu respectarea ad litteram a regulilor de circulaţie, cum se cere la examenul auto.

Citiţi continuarea în ediţia tipărită a Ziarului DELTA.