Cimitirul Eternitatea, raiul celor care calcă în picioare durerea semenilor
Atât Cimitirul Eternitatea vechi, cât şi cel nou au redevenit, o dată cu venirea primăverii, locaţii mai mult decât „atractive” pentru cei care s-au specializat în exploatarea durerii altora. Ne apropiem cu paşi repezi de Florii şi Sfânta Sărbătoare a Paştelui, ceea ce înseamnă că, de acum încolo, gloatele de cerşetori fără carte de muncă în ale cerşetoriei vor avea serios de muncă.
Nu o dată, oamenii au bătut la uşa conducerii cimitirului sau chiar a primarului Hogea pentru a semnala faptul că sunt agresaţi în mod constant de găştile de cerşetori, la mormintele unde vin să-şi jelească morţii. Totul petrecându-se în timp ce paznicii se ocupă cu orice altceva în afară de a patrula pe aleile cimitirului (a se înţelege, aici, inclusiv „preaslăvirea” zeului Bachus din pomana zilnică pe care o primesc).
Însă tulcenii nu se plâng doar pentru că nu mai au cui să dea de pomană (ba mai mult, sunt chiar înjuraţi când optează să înmâneze punguţa altcuiva decât personajelor care îi urmăresc prin cimitir de la intrare şi până când preotul începe să sfinţească mâncarea).
