Artistul Traian Oancea: „Fără muncă nu se poate în artă, iar dacă nu ai pasiune şi puţină nebunie, mai bine să te apuci de altceva”

Traian Oancea a absolvit Facultatea de Arte Plastice, în cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti şi este profesor la Liceul de Artă „George Georgescu” din Tulcea. În vârstă de 64 de ani, Traian Oancea a avut numeroase expoziţii personale atât pe plan local, cât şi naţional. Artistul a participat şi la şase expoziţii internaţionale, una dintre ele fiind Expoziţia Toronto „Del Bello Gallerz”, Canada.

– Care credeţi că sunt skill-urile pe care trebuie să le aibă un pictor bun?

– Fiind de foarte mulţi ani profesor la Liceul de Artă am observat că nu doar talentul este garanţia succesului în artă. Am avut elevi care aveau un talent extraordinar, dar pentru că nu au avut drag de muncă, n-au fost aplecaţi către studiu, nu au avut răbdare şi abnegaţie s-au cam pierdut. Studiul naturii, vizualizarea muzeelor de artă, a albumelor de artă, a cărţilor de artă te formează, plus un profesor care ştie să te îndrume. Un pictor toată viaţa studiază şi are o preocupare.

– Credeţi că pictura este suficient de apreciată în România?

– Nu cred că pictura este suficient de apreciată în România. Trecem printr-o perioadă de criză culturală, dar nu numai în ţara noastră. Acest lucru este şi din cauza crizei economice. Sunt oameni naivi care cred că prin artă se pot îmbogăţi sau că o să aibă o carieră de succes, dar e multă muncă. În anul 1981, când am terminat facultatea, mi s-a cumpărat o lucrare la preţul unui salariu şi jumătate care era pe vremea aceea, iar un an mai târziu o gravură, era cât salariul unui profesor. În clipa de faţă trebuie să ai noroc să vinzi o lucrare.

– Am observat că tinerii nu mai sunt atât de atraşi de artă, care ar fi cauza?

– Oamenii chiar dacă au pasiune către artă se gândesc şi dacă au din ce trăi şi atunci caută meserii care să-i ajute material. Mulţi părinţi îi îndrumă către meserii bănoase, precum afacerile. Mulţi copii talentaţi din mediul rural, după terminarea liceului de artă se opresc pentru că nu au posibilităţi financiare, iar statul nu-i ajută. În felul acesta, talentele se pierd.

Citiţi continuarea în paginile ziarului DELTA.