Masacrarea copacilor din municipiu se numeşte “toaletare”

* Peste 20 de angajaţi ai Primăriei Tulcea, instruiţi în arboricultură

Mai mulţi arbori din municipiu s-au uscat după ce în ultimii 5-6 ani au fost toaletaţi necorespunzător de autorităţile locale. Masacrarea copacilor din mediul urban este o problemă la nivel naţional, iar pe subiectul unei toaletări responsabile am discutat cu peisagista Diana Culescu care se află la Tulcea cu o echipă de specialişti în arboricultură.

Specialista spune că tăierile severe ale arborilor activează creşteri de proastă calitate care duc la ruperi ale acestora atunci când se îngreunează din cauza creşterii sau a precipitaţiilor.

„Cioatele pe care le vedem lăsate prin arbori nu fac decât să putrezească şi ne trezim de-a lungul timpului cu bucăţi care ne cad în cap. În toată România numai aşa s-a tăiat în ultimii 10 ani cel puţin. Astfel de intervenţii se găsesc şi în municipiul Tulcea. Majoritatea arborilor au nişte intervenţii foarte severe făcute în urmă cu cel puţin 5-6 ani. Problema este că tăierile severe activează nişte creşteri de foarte proastă calitate care nu au o prindere bună pe plantă şi sunt primele care se rup atunci când se îngreunează din cauza creşterii sau a precipitaţiilor. Ele cresc pe bucăţile care putrezesc în prezent şi o să ne trezim cu bucăţi rupte din coroană, pentru că la un moment dat s-au tăiat foarte agresiv”, ne-a declarat peisagista Diana Culescu.

În ceea ce priveşte termenul de toaletare a copacilor, acesta nu este definit în cărţi de specialitate, ceea ce face ca tăie-rile să se facă agresiv.

„Nu există o carte în România în care să fie descrisă toaletarea, ci pentru tăierile de formare, întreţinere, de regenerare. Termenul a fost introdus printr-o hotărâre de consiliu general al municipiului Bucureşti şi nimeni nu şi-a pus problema a ceea ce înseamnă toaletarea. Neavând o descriere tehnică, atunci fiecare face ce vrea. S-a profitat de multe ori de această ambiguitate şi, neştiind ce înseamnă, se taie foarte agresiv ca să se vadă că s-a făcut ceva. Se taie pur şi simplu ca populaţia să vadă că s-a intervenit şi nu are legătură cu ceea ce îi trebuie arborelui. Tăierile trebuie să urmeze nişte mecanisme de apărare pe care arborele le are şi dacă se fac corect nici nu se vede că s-au realizat. Forma generală a coroanei trebuie întotdeauna păstrată. O ramură se poate tăia fie prin scurtare, dar nu de la mijloc de unde ne pricepem noi, ci trebuie lăsată o altă ramură prinsă de ea care să preia rolul de vârf şi astfel nu avem niciodată cioturi care se văd, fie se reduce ramura fix de lângă trunchi pentru că acolo este un ţesut care se activează pentru a închide rana”, a precizat peisagista Diana Culescu.

În urmă cu un an, în luna iunie, peisagiştii Diana Culescu şi Mihai Culescu au fost într-o scurtă vizită la Tulcea, ocazie cu care au luat oraşul la pas, au văzut, au notat, au găsit soluţii şi deschidere pentru colaborarea cu Primăria Tulcea. Una dintre problemele identificate în municipiu este faptul că se taie foarte mult din coroana copacilor, lipsa aerării solului şi a aplicării de îngrăşăminte.

Primul pas pentru îmbunătăţirea activităţii în acest domeniu îl reprezintă dezvoltarea unui registru verde funcţional.

„Ca şi în alte oraşe din România, se taie foarte mult din coroană, se ridică mult, ceea ce poate aduce probleme arborilor şi pot reprezenta un pericol. Sunt puţine activităţi care se întâmplă în relaţie cu arborii. De exemplu, nu se fac aerări ale solului şi nu se aplică îngrăşăminte. Ar trebui dezvoltat un registru verde care să fie funcţional şi să fie actualizat foarte uşor. La noi registrul verde este înţeles ca o hartă pe care cineva din când în când o actualizează, dar de fapt este un instrument pe care nu îl foloseşti o dată pe an, ci zi de zi de către toţi cei care lucrează cu spaţiul verde. În afară de ceea ce avem de făcut pentru fiecare arbore, sunt importante populaţiile, pentru că sunt specii care au diverse probleme, care sunt consacrate la nivel european şi internaţional. Este bine să se ştie unde se află exemplare din acele populaţii astfel încât să se poată acţiona ca atare. De exemplu, boala ulmului olandez decimează populaţii întregi şi este bine să se ştie unde se află acele exemplare pentru a le proteja pe cele sănătoase. De asemenea, platanii au multe probleme, iar un astfel de instrument ne ajută în fiecare zi să decidem care sunt nevoile”, a menţionat peisagista Diana Culescu.

O altă soluţie este crearea de politici în domeniu care să conţină dorinţele comunităţii.

„Trebuie create nişte politici cu ceea ce doreşte comunitatea să aibă de la populaţiile de arbori. În oraşe din Franţa există o politică să nu se planteze mai mult de 20% dintr-o anumită specie, deoarece dacă există o boală care decimează întreaga populaţie se rămâne fără o cincime din arborii oraşului. La o primă vedere, vegetaţia din parcuri merge foarte mult spre partea decorativă. Sunt tot felul de forme care necesită un personal foarte specializat şi multă muncă. Dacă acest tip de vegetaţie nu este localizată în anumite zone care sunt importante în cadrul unui parc, atunci avem de muncă în tot parcul. Sunt foarte puţine administraţii publice la nivel internaţional care îşi permit aşa ceva. În interiorul zonelor de locuit din câte am văzut sunt nişte amestecuri foarte rezistente, nişte specii foarte robuste, ceea ce face ca oraşul să aibă nişte pene verzi care sunt foarte importante într-un oraş”, spune peisagista Diana Culescu.

În ceea ce priveşte numărul de arbori din municipiu, specialista este de părere că nu acest aspect este important, ci volumul foliar al celor care sunt deja plantaţi.

„Mi se pare că este important cât volum foliar reuşim să avem de la arborii care sunt deja plantaţi. Nu este important să avem un arbore la fiecare 50 de centimetri, ci un arbore cu coroana sub umbra căruia să stăm, iar din momentul plantării până la formarea unei coroane considerabile să treacă cât mai puţin timp. Este bine să vorbim despre standardele de plantare, pentru că la noi în ţară se plantează nişte arbori inferiori care nu prea rezistă în spaţiul public, iar din acest motiv nu prea trec de prima iarnă. După ce se aşează zăpada peste ei, fie se înconvoaie, fie se rup. În străinătate se pun nişte arbori care sunt deja mari astfel încât în 5 ani de zile se poate sta la umbra acestora. Nu contează numărul lor. În România se ajunge în situaţii penibile, de exemplu în Bucureşti se plantează un arbore la fiecare distanţă de coadă de lopată. Este important de văzut care este suprafaţa acoperită la sol, tipul de microclimat şi apoi să ne gândim dacă sunt mulţi sau puţini”, explică peisagista Diana Culescu.

Peste 20 de angajaţi ai Primăriei Tulcea, instruiţi în arboricultură

Peste 20 de angajaţi din subordinea Primăriei Tulcea au participat pe parcursul unei săptămâni la un curs de arboricultură susţinut de peisagiştii Diana şi Mihai Culescu, împreună cu Alexandru Purcaru, arborist atestat de societatea internaţională de arboricultură, şi tehnicieni în domeniu, respectiv Mariana Niţu, Oana Pârvu şi Adi Florea.

Angajaţii din cadrul Serviciilor Publice, Direcţia de Întreţinere şi Administrare a Patrimoniului, Primărie – Urbanism, Gospodărire Municipală, Direcţia Economică, Biroul de Mediu şi DAPL au urmat atât cursuri teoretice cât şi practice în diverse zone ale municipiului.

„Echipa de peisagişti este una dintre cele mai bune din România şi Europa. I-am adus la Tulcea pentru a ne învăţa cum să lucrăm cu registrul spaţiilor verzi pe care îl foloseam ca pe o hartă şi nu în folosul naturii şi al cetăţenilor. Ne învaţă cum să respectăm mediul înconjurător şi ce să plantăm în condiţiile climatice de la noi în aşa fel încât să nu fim acuzaţi că dăm bani pe nişte plante care nu îşi au rostul aici. Prin contractul pe care îl avem cu doamna Culescu începem colaborarea prin cursuri de instruire urmând să ne extindem şi prin realizarea de parcuri tematice. Vom lua ca exemplu Parcul Personalităţilor şi vom vedea împreună cum ar trebui să arate în condiţiile de climă ale municipiului Tulcea”, ne-a declarat primarul Ştefan Ilie.

În cadrul Primăriei există o comisie care identifică arborii care trebuie toaletaţi sau tăiaţi şi preia sesizări ale cetăţenilor.

„În cadrul Compartimentului de Gospodărire Municipală se identifică arborii care ar trebui toaletaţi sau tăiaţi şi sesizări ale cetăţenilor. Comisia întocmeşte documente pe care le supune mai departe dezbaterilor la Garda de Mediu şi la institutul din cadrul Direcţiei Silvice şi se urmează proceduri după ce sunt obţinute toate avizele. Putem interveni foarte repede la un arbore doar dacă reprezintă un real pericol de a cădea pe cineva sau a distruge un bun, în rest sunt marcaţi şi se urmează procedurile legale. Noi eram deficitari la modul de toaletare şi făceam această procedură în trecut în aşa fel încât se uscau. Mai sunt oameni răufăcători care vor să scape de un arbore din faţa magazinului şi îl găuresc pentru a îi provoca uscarea”, a subliniat primarul Ştefan Ilie.

Peisagista Diana Culescu ne-a explicat în ce a constat cursul predat angajaţilor Primăriei.

„Am venit aici pentru că am fost contactaţi de primărie. Dânşii îşi doresc să lase lucrurile mai bine decât atunci când au venit, ceea ce se vede în această intenţie. Pentru noi este prima administraţie publică care a făcut acest pas, şi-a dorit să facă un curs pentru angajaţi astfel încât să îi specializeze pe această problematică. Cursul s-a desfăşurat pe parcursul unei săptămâni. La început a cuprins o parte teoretică cu diverse concepte, cum ar fi închiderea rănilor la arbori. Fiecare tăiere este o rană şi trebuie să înţelegem cum va reacţiona el. Arborele pus în contextul urban are o logică de gestionare şi creştere total diferită faţă de celelalte tipuri de material vegetal. Am început cu partea teoretică astfel încât să avem o bază comună de discuţie şi să înţelegem termenii pe care îi folosim pe teren. A doua zi a fost dedicată utilizării de echipamente specializate, respectiv tomograful şi rezistograful. Am utilizat aceste echipamente nu neapărat ca cei care lucrează în primărie să le folosească, este posibil ca ei să aibă alte atribuţii în fişa postului, dar să înţeleagă atunci când externalizează un serviciu de acest gen ce înseamnă ca timp şi ce pot cere. Tomografia arată cât de puternic este lemnul de la interior pentru a-l susţine chiar şi în condiţiile în care există cavităţi. Tomografia arată ce se întâmplă pe trunchi, nu şi la nivelul ramurilor. După această etapă am pornit la intervenţii pe teren cu echipele care fac diverse lucrări pentru a le arăta ce trebuie făcut. Discutăm foarte mult despre semnele pe care arborii ni le dau, pentru că cele mai multe probleme se văd dacă ştii unde să te uiţi, dar şi despre scenarii de intervenţie”, a spus Diana Culescu.

O parte din lucrătorii instruiţi s-au aflat ieri în zona lacului Ciuperca împreună cu echipa de specialişti.

„Pe lacul Ciuperca am venit să vedem dacă în zona bazinului de înot trebuie intervenit. Acea zonă este un rezervor de biodiversitate. Arborii sunt puşi pe o pantă foarte abruptă care nu invită locuitorii la plimbare. Noi am considerat că nu trebuie făcute intervenţii foarte agresive. Dacă se doboară exemplare uscate ar trebui lăsate pe sol pentru a deveni adăpost pentru faună. Acum în zona Pelican discutăm despre ce se întâmplă atunci când sunt inserate exemplare noi de arbori. S-au realizat tăieri în cartiere de blocuri. Este vorba de tăieri de formare, corecţie şi curăţare a coroanei. Majoritatea tăierilor sunt pe ramuri cu secţiuni sub 5 centimetri, ceea ce arborele poate să acopere într-un singur sezon de vegetaţie. Folosim fierăstraie de mână şi telescopice şi echipament de căţărare. Cei instruiţi vor rămâne cu tot ce au  nevoie ca să înţeleagă partea de arboricultură şi gestionarea arborilor din oraş, cu accent pe partea de tăieri”, a afirmat Diana Culescu.

Diana Culescu susţine că tăierea arborilor trebuie decisă de administraţia publică, nu de locuitori.

„În România se intervine foarte des pentru că aşa ne cer locuitorii. Dacă se întâmplă acest lucru, am putea să ajungem să tăiem toţi arborii din oraş. Administraţia publică este cea care trebuie să decidă pentru interesul tuturor. De foarte multe ori se intervine foarte puternic în arbori pentru că folosim termenul toaletare şi pentru că se consideră că tăiatul foarte mult rezolvă problema pe termen lung, ceea ce nu este adevărat. Dacă sunt tăiaţi foarte agresiv, planta se consideră ameninţată şi va încerca să îşi mărească foarte mult volumul pentru a supravieţui. Prin urmare, o tăiere agresivă ca să nu bată ramurile în geam va produce în 3-4 ani ramuri şi mai mari care sunt prinse periculos. Sesizările locuitorilor sunt ca şi ghidaj şi nu trebuie să impună ceea ce facem cu arborii în oraş”, a precizat Diana Culescu.

În municipiul Tulcea predomină speciile de arţari, tei, frasini, platani şi plopi.

„Speciile de plopi au fost introduşi în general în perioada comunistă atunci când se dezvoltau zone industriale sau cartiere mari de locuit pentru că în această zonă a României au fost folosiţi ca element de sparge vânt. Ei au fost puşi iniţial pentru a se dezvolta foarte repede şi a proteja oraşul, dar trebuia să se intervină cu o nouă plantare intercalată cu specii care cresc mai încet, dar care pot face în timp acelaşi lucru. Acele plantări nu s-au mai realizat niciodată şi s-a rămas cu mulţi plopi care au o viaţă tehnologică mai scurtă. Se intervine foarte prost. Tăierile trebuie realizate atunci când specia respectivă secretă cât mai puţină sevă, dar la noi este împământenit obiceiul de a se tăia iarna când nu are frunze. Plopii trebuie tăiaţi undeva la sfârşit de august, început de septembrie. Ne plângem foarte mult de ei că există în oraş, dar de fapt noi îi destabilizăm pe partea de întreţinere. Există o tendinţă de a se introduce specii noi”, a menţionat specialista.