Politicienii tulceni, amintiri nostalgice din şcoală: cu cheia la gât, magnetofonul şi cântatul în oglindă

Astăzi, în prima zi de şcoală, elevii se întorc în bănci, iar politicienii tulceni îşi aduc aminte cu nostalgie de perioada în care purtau uniformă şi mergeau cu cheia de gât. Nu şi-au uitat profesorii, materiile preferate, dar nici vacanţele.

Deputatul Michael Gudu: „Până în clasa a X-a l-am avut diriginte pe Crin Antonescu”

Şi deputatul PNL Michael Gudu a absolvit la Liceul „Spiru Haret” şi îşi aduce aminte cu nostalgie de profesorul său de limba română.

„Am terminat la profilul filologie. Aveam un profesor de limbă şi literatură română pe nume Dumitru Stan, care era foarte bun, la fel ca directorul din acea vreme, domnul Cezar Calenic, ambii sunt din păcate trecuţi în lumea celor drepţi. Profesorul Dumitru Stan ne punea să învăţăm toate poeziile care se predau în programa şcolii în acea perioadă, şi credeţi-mă că inclusiv Luceafărul l-am învăţat, iar acesta chiar ne asculta. Alte poezii implicau două roluri, rolul fetei şi al băiatului. Atunci eram scoşi în faţa clasei un băiat şi o fată şi recitau, de exemplu, poezia Floare Albastră, unde eu însumi eram scos în faţa clasei împreună cu o colegă să recităm în tandem, chiar era interesant. O altă amintire frumoasă, tot la acelaşi profesor aveam şi un cerc de gramatică. Nu se preda gramatica la liceu şi atunci dânsul organiza un cerc la care participau toţi colegii din clasă. Şi acum ţin minte cum ne explica domnul profesor sintaxa frazei, morfologia, ş.a.m.d. Dacă voia să ne explice cum este propoziţia sau fraza, scotea în faţa clasei un elev sau doi şi le spunea <<Tu eşti subiectul, tu eşti predicatul>>, ţineţi-vă de mână. În spatele subiectului şi predicatului punea alţi elevi care se ţineau de mână numindu-i alte părţi ale propoziţiei astfel încât se crea o schemă ca şi cum te-ai uita la nişte celule, molecule care sunt legate între ele. Toţi învăţam, se verifica ce învăţam şi eram ascultaţi şi pricepeam ce ni se spunea, fiindcă se dădeau exemple concrete”, ne-a povestit Michael Gudu.

Deputatul liberal spune că fostul lui diriginte, Crin Antonescu – fostul preşedinte PNL, l-a făcut să se gândească dacă s-ar regăsi în cariera de politician.

„La liceu, până în clasa a X-a l-am avut diriginte pe Crin Antonescu, întrucât după aceea dânsul a intrat în Parlament şi nu s-a mai întors în învăţământ. Normal că m-am gândit cum ar fi, dacă m-aş regăsi într-o postură de genul acesta, lucru care s-a întâmplat mult mai târziu, după ce am terminat liceul, facultatea. Eu am terminat facultatea în 98, iar în politică am intrat în 2002, şi de atunci până în prezent sunt 22 de ani de când fac politică, am început de la treapta cea mai de jos. După aceea am fost trei mandate consilier judeţean, iar din 2020 am urcat încă o treaptă şi am ajuns parlamentar reprezentând judeţul Tulcea din postura de deputat PNL. Îmi place politica, se împleteşte foarte bine cu avocatura”, ne-a declarat Michael Gudu.

Clădirea Liceului „Spiru Haret” a fost cea care l-a impresionat pe deputatul PNL în prima zi de şcoală.

„Ce m-a impresionat cel mai tare în prima zi de liceu a fost clădirea în care urma să învăţăm, pentru că era foarte diferită de şcoala unde făcusem clasele I-VIII. Când am ajuns la liceu, am văzut această clădire frumoasă şi m-a impresionat acest lucru, mai ales că la aceeaşi şcoală a învăţat şi tatăl meu”, şi-a amintit Michael Gudu.

Michael Gudu va participa la deschiderea noului an şcolar alături de fiica sa, care intră în clasa a XII-a.

„Chiar se făcea şcoală pe vremea noastră, în sensul că erau profesori destul de exigenţi, iar lumea era preocupată de şcoală. Acum n-aş putea să spun că lucrurile stau diferit în totalitate faţă de acea perioadă, dar, fiind nostalgic după vremurile mele, normal că apreciez mai mult acele timpuri. Şi eu am avut copii la şcoală, fetiţa este în continuare la liceu, intră în clasa a XII-a, tot la Spiru Haret, şi chiar învaţă. Fetiţa mea a terminat clasa a XI-a cu media generală 10, şi nu pot să trag decât o concluzie, învaţă, iar ca ea mai sunt şi mulţi alţi copii. În fiecare an am participat la deschiderea anului şcolar, cel puţin de când sunt copiii mei la şcoală. Anul trecut am fost la deschiderea anului şcolar, voi merge şi anul acesta, chiar dacă fetiţa mea intră în clasa a XII-a şi este destul de mare. Emoţia este atunci când te duci acolo şi te regăseşti pe tine însuţi, îţi aduci aminte de tine în perioada aceea şi ce trăiri aveai atunci. Încerc să mă bucur de fiecare clipă şi tot timpul le-am spus copiilor mei, trăiţi-vă clipele acestea frumoase. Recent am avut întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului, a fost foarte frumos, iar senzaţia de a-ţi vedea foştii colegi de generaţie este minunată, ceva deosebit”, a menţionat Michael Gudu.

Viceprimarul George Şinghi: „Încă de la grădiniţă veneam acasă cu cheia la gât şi mergeam într-o siguranţă deplină”

Viceprimarul George Şinghi îşi aduce aminte cu plăcere de perioada şcolii primare şi a gimnaziului, când a învăţat la Liceul de Arte din municipiu.

„Am avut o copilărie frumoasă în Tulcea, poate era mai frumoasă decât cea din zilele de astăzi din următorul aspect, era o siguranţă mai mare pe străzi, nu erau atât de multe maşini. Îmi amintesc cu plăcere când mergeam şi veneam de la şcoală împreună cu ceilalţi colegi, singuri. Încă de la grădiniţă veneam acasă cu cheia la gât şi mergeam într-o siguranţă deplină. Acesta este un lucru care poate s-a schimbat. Am avut parte de profesori foarte buni, am făcut şcoala gimnazială şi primară la Liceul de Arte. Îmi amintesc cu emoţie acea vâltoare şi agitaţie a primei zi de şcoală. Toată lumea era gălăgioasă, încercam să ne găsim locul prima dată în curtea şcolii şi apoi în clasă. Era o agitaţie care încet, încet se liniştea, toată lumea se aşeza în bănci, iar învăţătoarea îşi începea ora. Erau nişte vremuri deosebite, îmi aduc aminte cu plăcere de anii de şcoală. Am avut o învăţătoare foarte bună şi cu mulţi dintre colegi am fost împreună chiar până la facultate. Şi la gimnaziu am avut profesori foarte buni. La Liceul de Arte făceam şi cursuri de specialitate, precum desen, pictură sau modelaj. Aveam profesori de matematică şi de fizică foarte buni, am avut elevi olimpici la aceste materii, eu fiind unul dintre aceştia. Prin urmare, contează să ai un colectiv foarte bun, profesori şi învăţători exigenţi care să aibe metode bune de predare şi să existe concurenţă între toţi elevii, lucru care duce la rezultate foarte bune şi prietenii de lungă durată”, ne-a declarat George Şinghi.

George Şinghi spune că a făcut parte din ultima generaţie care a intrat la liceu cu examen de admitere.

„Am urmat Liceul <<Spiru Haret>>, o mare parte din colegi au rămas cei de la Liceul de Arte şi a fost o tranziţie mai uşoară. Am fost ultima generaţie care am intrat cu examen de admitere la liceu şi au fost nişte emoţii constructive. Erau afişate liste cu ordinea şi clasa la care am intrat au fost şi acolo nişte emoţii şi bucurii, fiindcă m-am regăsit cu o mare parte din vechii colegi şi cu noi colegi, cu care am legat prietenii de durată”, ne-a spus George Şinghi.

Viceprimarul ne-a declarat că este foarte emoţionat, deoarece fiul său intră astăzi în clasa zero.

„Când eşti părinte ai mai multe emoţii decât cei mici. Suntem alături de ei, îi sprijinim şi vrem să le oferim cele mai bune condiţii astfel încât să înveţe să performeze şi să obţină o educaţie bună. Din punct de vedere al activităţii curriculare, al materiilor pe care le învaţă, dar şi din punct de vedere interpersonal, al prieteniilor pe care le leagă cu colegii, toate sunt importante în dezvoltarea unui copil. Băiatul cel mare intră în clasa zero şi o să am emoţii alături de el. În esenţă, nu cred că s-au schimbat foarte multe, copiii sunt la fel cum eram şi noi, au acelaşi suflet nevinovat, dornici să înveţe cât mai multe şi să-şi facă prieteni la şcoală”, a explicat George Şinghi.

Consilierul judeţean Cristina Maria Visterneanu: „Îmi doream foarte mult să mă duc la şcoală să experimentez lucruri noi, cântam în oglindă”

Consilierul judeţean PSD Cristina Maria Visterneanu îşi aduce aminte cu mândrie de momentele petrecute în perioada şcolii.

„Îmi amintesc destul de limpede despre prima zi de şcoală din viaţa mea, fiindcă părinţii mei au făcut şi o înregistrare video de la momentul acesta şi am putut să mă revăd. Uneori amintirile mai pălesc, nu ne amintim poate ce e corect, dar, când vedem o filmare, ne dăm seama că lucrurile aşa s-au întâmplat. Mi-amintesc că eram foarte fericită, îmi doream foarte mult să mă duc la şcoală să experimentez lucruri noi, cântam în oglindă, era ceva minunat pentru mine, ceea ce nu mai văd atât de mult la noile generaţii. Dorinţa lor de a sta în faţa tabletelor şi a telefoanelor cumva interferează cu dorinţa de a încerca ceva nou, de a cunoaşte copii noi, de a experimenta, de a învăţa. Cel mai mare aport l-au avut părinţii în ideea aceasta de a învăţa, tatăl meu fiind inginer şi mama cadru didactic. Tata era pasionat de citit, tatăl lui era pasionat de citit, cumva am crescut în acest mediu şi aşa mi s-a părut normal. Nici nu am conceput cumva că nu ar fi ok să învăţ. Eu am făcut masteratul în Olanda, unde am avut cadre didactice foarte apropiate de studenţi. Unul dintre ei mi-a fost apoi coordonator, pentru că am fost profesor seminarist, dânsul cred că mi-a fost un reper mai apoi”, ne-a povestit Cristina Maria Visterneanu.

Cristina Maria Visterneanu spune că va începe să-şi pregătească copilul pentru ce va însemna şcoala, chiar dacă acesta este încă la grădiniţă.

„Copilul meu trece acum în grupa mare la grădiniţă, la anul va merge la şcoală şi deja mă gândesc că ar trebui să încep să-l pregătesc pentru ce va însemna şcoala. Viaţa unui copil de grădiniţă este cumva diferită faţă de a unuia care merge la şcoală. Facem acum acasă tot felul de exerciţii, dar încă nu are teme. Eu privesc lucrurile poate puţin diferit faţă de părinţii din generaţia mea. Consider că nu am făcut copilul să-mi satisfacă mie vreo emoţie sau vreo dorinţă anume, prin urmare el trebuie să experimenteze şi să înveţe, trebuie să înţeleagă că are anumite reguli şi limite, pentru că şi în viaţa de adult le va avea, şi atunci nu transfer foarte mult din ce cred eu pe el. Este o chestie pe care mi-am propus-o de când am născut, am zis că el are viaţa lui, eu îl voi îndruma, îl voi ghida, iar mai departe va alege singur”, ne-a spus Cristina Maria Visterneanu.

Consilierul judeţean PSD le transmite elevilor să investească în cunoaştere şi dezvoltare personală, deoarece educaţia le va da puterea de a contribui la o societate mai bună.

„Dragi elevi, noul an şcolar este o oportunitate minunată de a învăţa şi de a creşte, nu doar pentru note, ci mai ales pentru voi înşivă. Investiţi în cunoaştere şi în dezvoltarea personală, deoarece educaţia vă deschide uşi şi vă oferă puterea de a contribui la o societate mai bună. Nu uitaţi, implicarea şi responsabilitatea sunt esenţiale pentru a deveni adulţi care pot face o diferenţă. Tulcea are nevoie de voi, de energia şi de ideile voastre, pentru a continua să se dezvolte şi să prospere”, a transmis Cristina Maria Visterneanu.

Consilierul judeţean Raluca Cacencu: „Am prins festivităţile acelea super frumoase de premiere, când elevii primeau coroniţă, diplome”

Consilierul judeţean PSD Raluca Cacencu îşi aminteşte cu plăcere de festivităţile de premiere de la sfârşitul anului şcolar când elevii primeau coroniţe şi diplome.

„Pentru mine, şcoala mereu a fost şi un motiv de bucurie, dar şi unul de tristeţe, pentru că nu am întâlnit încă un copil care să nu fie trist când se termină vacanţa. Eu am avut norocul să fac parte dintr-un colectiv foarte unit, am fost vreo 15-16 copii care am stat împreună de la cămin până la terminarea clasei a XII-a. Chiar şi acum ne întâlnim destul de des. Din clasa a V-a am învăţat la Liceul <<Spiru Haret>> şi înainte am fost elevă la Şcoala Nr.1. Mi-a plăcut foarte mult în clasele I-IV, când am prins festivităţile acelea super frumoase de premiere, când primea toată lumea coroniţă, diplome, care erau mult mai festive decât sunt acum. Copiii nu se mai bucură atât de mult în zilele noastre de aceste festivităţi, mai ales în clasele I-IV, unde nu mai se mai oferă nici premii, mi se pare că se pierde un pic din bucuria de copil. Am avut o discuţie zilele trecute cu o generaţie mult mai înaintată în vârstă decât mine, şi toţi ţinem minte, noi, cei care am prins uniformele la şcoală, cât de încântaţi eram când ne cumpărau părinţii uniforme noi şi de-abia aşteptam să înceapă şcoala să le purtăm. Acum, mulţi copii nu mai vor să poarte uniforme, chiar se simt constrânşi, iar acum acestea nu mai sunt atât de formale cum erau pe vremea noastră. Acum ţine mai mult de culoare, nu de un stil anume. Era bucuria aceea când te uitai pe stradă şi vedeai copii cum se duc îmbrăcaţi în uniformă la şcoală. Acum e greu de spus cine se duce la şcoală, cine învaţă de după-amiază”, ne-a povestit Raluca Cacencu.

Raluca Cacencu spune că şi-a ignorat pornirea de a studia limbi străine deoarece a mers tot timpul după alegerea majorităţii din grupul de prieteni.

„Eu fiind în cercul acela foarte bine sudat din grădiniţă, am mers întotdeauna după alegerea majorităţii, şi aşa că mi-am ignorat pornirea spre limbi străine şi am ajuns la mate-fizică în liceu, şi era destul de greu. Nu am mers în continuare pe pregătirea de mate-fizică. Doar pentru faptul că acum am ajuns contabil, asta poate provine din dragostea pentru matematică pe care am căpătat-o în liceu. Recunosc că m-am dus la mate-fizică fără să fiu îndrăgostită de matematică, şi m-am îndrăgostit de această materie datorită dirigintei noastre, doamna Popa Marcelina”, ne-a declarat Raluca Cacencu.

Fiul consilierului judeţean trece astăzi în clasa a XII-a, iar Raluca Cacencu ne-a declarat că va avea emoţii tot anul, nu doar în prima zi de şcoală.

„Acum copilul meu trece clasa a XII-a, deci o să fiu emoţionată un an întreg. Când ajungi în postura de a fi părinte şi ajung copiii în anii terminali, tu ca părinte eşti mult mai emoţionat decât este copilul. Eu n-am fost aşa de stresată, învăţam şi foarte bine şi nu eram stresată când veneau examenele, dar ca părinte eşti tot timpul în alertă şi agitat”, a spus Raluca Cacencu.

Consilierul local Cezar Marin: „Dacă aveai un magnetofon, pe vremea aceea erai foarte căutat”

Consilierul local PSD Cezar Marin se gândeşte cu plăcere la vacanţele de vară petrecute în staţiunea Costineşti.

„La noi şcoala era şcoală, distracţia era la sfârşitul săptămânii, iar din umbră eram supravegheaţi de dirigintă. Dacă făceam un ceai sau aşa zisele întâlniri care erau, ni se părea că îl apucam pe Dumnezeu de picior. Mi-aduc aminte de perioada vacanţelor, era staţiunea Costineşti, unde am văzut toate piesele de teatru din Bucureşti. Atunci am cunoscut Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, marii artişti, majoritatea de-acolo au plecat. Acolo am văzut prima dată Cenaclul Flacăra, şi tot acolo l-am auzit prima dată pe John Lennon. Dacă aveai un magnetofon pe vremea aceea erai foarte căutat. Toţi te căutau să vii cu magnetofonul tău şi să pui muzică. Cea mai frumoasă amintire din şcoală rămâne atunci când m-a scos soţia mea pentru prima dată la film. Ne-am cunoscut la grădiniţă şi am fost colegi, mai puţin în cei patru ani de facultate când ea a fost la Bucureşti şi eu la Galaţi, în rest am fost împreună. Am făcut anul trecut 50 de ani de la terminarea liceului şi ne întâlnim an de an şi ne aducem aminte de tinereţea noastră, nu că am fi acum bătrâni. De multe ori mă uit că noi la 70 de ani poate avem sufletul mai tânăr decât mulţi din tinerii din ziua de astăzi”, ne-a povestit Cezar Marin.

Cezar Marin a ţinut să îi amintească pe unii dintre profesorii care l-au îndrumat pe perioada şcolii.

„L-am avut pe domnul Calenic, fostul profesor de la Liceul <<Spiru Haret>>. Eram la real şi el preda la noi. Învăţai de plăcere, de ruşine, la noi nu venea cu catalogul în sală. Am făcut şi prostii multe, aveam Dunărea aproape, mai fugeam, sau la Ciuperca, iarna. Dar erau nişte lucruri pe care şi noi şi profesorii le înţelegeau. Am avut profesori buni de matematică care ne-au obligat să învăţăm. Şi diriginta noastră a fost o profesoară cu pumni de fier. Noi poate atunci ne supăram, dar mai târziu ne-am dat seama că ne-a fost de un real folos. Ne-a ţinut în frâu şi majoritatea au ieşit oameni realizaţi”, şi-a amintit Cezar Marin.

Cezar Marin este bunic şi spune că este emoţionat de faptul că nepotul său începe clasa întâi.

„Sunt bunic, acum nepotul intră în clasa întâi şi mă simt foarte mândru, pentru că îmi mai zice nevasta <<Uite, seamănă cu tine>>. Acum nu ştiu dacă se referă la prostiile pe care le face sau la faptul că este silitor, niciodată nu mi-a zis. Oricum te simţi bine când mergi de mână cu nepotul, mai ales în prima zi de şcoală”, ne-a mărturisit Cezar Marin.