Astăzi am participat la dezbaterea „Costurile economice şi sociale ale abandonului şcolar. Politici publice ce pot contribui la reducerea acestui fenomen”, organizată de Comisia pentru învăţământ din cadrul Camerei Deputaţilor şi Camera de Comerţ Americană în România.
În cadrul evenimentului s-a vorbit despre realitatea dură pe care o trăiesc mii de familii din ţara noastră.
O analiză realizată anul trecut pentru Camera de Comerţ Americană în România de Universitatea din Bucureşti arată că abandonurile şcolare din ultimii 11 ani au costat statul aproximativ 15,7 miliarde euro, adică aproximativ 5,23% din PIB-ul anual al României.
În timpul dezbaterii am reiterat că abandonul şcolar nu este doar o cifră, ci un eşec colectiv, iar autorităţile trebuie să ia măsuri pentru a preveni abandonul şcolar.
România are cea mai mare rată din Uniunea Europeană – 16,6% dintre elevi renunţă la şcoală, iar în mediul rural vorbim despre 1 din 5 copii. În spatele acestor statistici sunt destine frânte.
Efectele abandonului şcolar sunt dramatice. Cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formaţia morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi de cetăţean. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăţi sociale şi de pierderi, care depăşesc investiţia cerută de formarea iniţială.
Cred cu toată convingerea că fiecare copil merită o şansă reală la educaţie. Nu una promisă în campanii, ci una concretă, pe care o putem construi împreună. Nu una pe hârtie, bifată în rapoarte europene. O şansă adevărată la educaţie, la demnitate, la un viitor în România.
Nu ne putem permite să pierdem generaţii întregi. Nu putem construi o Românie suverană cu copii care abandonează şcoala pentru că nu au ce mânca sau nu pot ajunge la ore. E timpul să ne întoarcem la esenţă: familie, comunitate, responsabilitate!
Comunicat de presă
