Muzeul de artă din municipiu a găzduit, marţi, vernisajul expoziţiei „Corp comun. Vol. 2″, semnată de artiştii Magdalena şi Bogdan Pelmuş, o continuare a evenimentului derulat în primăvara anului trecut la galeria Arsmonitor din Bucureşti, care cuprinde atât desene, cât şi lucrări textile, video, realizate în lemn, plastic şi metal.
Expoziţia, organizată în cadrul unui proiect susţinut financiar de Primăria municipiului Tulcea, a fost apreciată de primarul municipiului, Ştefan Ilie, care a spus că îşi doreşte ca această colaborare să continue cu multe alte expoziţii şi activităţi.
„Apreciez că oameni valoroşi, artişti care au şi rădăcini tulcene, vin la Tulcea şi ne bucurăm că punem umărul alături de dumneavoastră de a-i aduce aici, pentru că ei sunt exemplele cele mai bune pentru fiecare dintre noi. Săptămâna trecută i-am avut pe alţi artişti tulceni, pe Sabin Penea, care a avut un spectacol foarte apreciat aici, iar astăzi pe Bogdan şi Magdalena Pelmuş, artişti care au confirmat la nivel naţional şi de care noi ne bucurăm să-i avem astăzi aici. Sunt onorat şi sper ca această colaborare să continue, nu doar cu editarea catalogului, dar şi cu multe alte expoziţii şi activităţi pentru noi şi pentru tulceni”, a declarat Ştefan Ilie.
Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), filiala Tulcea, Doru Luchian, a amintit că cei doi expozanţi sunt prietenii săi.
„Este o expoziţie foarte specială pentru mine, Magda şi Bogdan Pelmuş sunt prietenii mei. Bogdan este prietenul meu din copilărie, am crescut în familii de artişti. Mai mulţi ar putea să spună că am avut pile, am muncit de ne-au sărit capacele tocmai ca să contrazicem această ideologie. Important este că am ajuns în ipostaza în care să putem spune lucruri într-o manieră mai subtilă. În ceea ce-i priveşte pe cei doi, ei sunt un cuplu de artişti, este foarte greu să lucrezi în cuplu, să reglezi nişte idei, nişte concepte, să cazi de acord asupra metabolismului evenimentului, sunt foarte multe lucruri de reglat. Există o practică istorică în acest sens, dar ceea ce au reuşit cei doi artişti de multă vreme este foarte ilustrativ pentru modul în care artiştii care au un metabolism extrem de mobil, uneori volatil, încearcă să-şi coordoneze energiile şi să structureze nişte idei împreună. Este un discurs foarte subtil despre timp. Demersul celor doi ne propune o călătorie care nu ne lasă să contemplăm, ci ne pune în mişcare, ne pune să trăim. Despre asta este vorba, un amestec de organic şi spiritual, se suprapun, se intersectează, o serie de registre, de trăire, de gândire, avem un circuit. Nu este neapărat o elipsă, este o călătorie populată de hurducăieli atent agregate, astfel încât să ne energizeze nu doar privirea, nu este un demers vizual, este un demers multimedia şi nu doar pentru că avem un film, care ne îndeamnă de fapt la această reflexie asupra procesualităţii a vieţii noastre. Ne naştem şi ne ducem, avem două certitudini. Între aceste două momente mirifice, există un interval numit timp. Unitatea de măsură a acestui interval se pare că nu este ora, luna, anul, se pare că este sensul. Fiind un discurs despre sens, acesta obligă la o analiză atentă a acestui parcurs. Este vorba despre cum alegem să comunicăm noi, oamenii, între noi, cum ne extragem din zona colocvialului şi cum încercăm să aprofundăm nişte chestiuni care sunt aparent banale, fac parte din parcursul nostru de zi cu zi. Este o luptă între organic şi anorganic. Modul în care găsim fiecare dintre noi de cuviinţă să acordăm semnificaţie lucrurilor, aceasta poate produce către o imagine mult mai vie fiecăruia dintre noi. Avem nişte repere concrete, nişte erupţii, încrengături, care trimit la organicitate, la sistemul vascular. În acelaşi timp vedem nişte pseudo-desene. În volumul 1 al expoziţiei care a avut loc la Bucureşti, exista un pseudo-monument, un sistem vascular. Nu era un elogiu propriu-zis al organicităţii, ci era un fel de semnalizare a organicităţii. Existau celelalte elemente care ne extrăgeau din această zonă a organicităţii. Există nişte pseudo-desene care se prezintă ca nişte capcane. Ele, propriu-zis, nu ne introduc în estetic, ne extrag din estetic. Ne introduc în această logică de interpretare a acestui parcurs care nu este egal. Nu există un algoritm. Autorii ne fac atenţi la timp, valoarea acestuia, la fiecare moment. Nu ne propun nişte răspunsuri, ci un cadru de analiză”, a declarat Doru Luchian.
Citiţi continuarea în ediţia tipărită a ziarului Delta.
