Elevii Cristian Vasile şi Alexia Anton de la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din municipiu au obţinut rezultate remarcabile la Festivalul Naţional de Poezie „Costache Conachi” – Ediţia a XXXIII-a. Cristian Vasile a reuşit să obţină premiul întâi şi cel al Revistei „BOEM@” – Galaţi, iar Alexia Anton a câştigat premiul al doilea.

Cristian Vasile: „Eu văd viaţa ca fiind o poezie, uneori te amuză, alteori te întristează”

Cristian Vasile a participat la concurs cu un grupaj de şapte poezii având următoarele titluri: „Somn”, „Anatomia tăcerii”, „Când se destramă lumina”, „Jurnalul tăcerii”, „Teamă”, „Limitat” şi „Camera fără colţuri”. Tânărul ne-a spus că poeziile sunt inspirate din viaţa sa de zi cu zi.

„Titlurile textelor scrise de mine de cele mai multe ori induc tema sau emoţia ce se doreşte a fi transmisă de către mine cititorului sau sunt detaşate de conţinut şi reflectă o stare proprie din momentul creaţiei. De cele mai multe ori mă inspir din viaţa de zi cu zi, din fiecare moment trăit cu persoanele potrivite, din fiecare eşec sau reuşită. Aleg să scriu ceea ce simt, şi să-mi descriu stările în vers liber. Poezia pentru mine este acel prieten devotat trup şi suflet, care mă înţelege şi mă acceptă întru totul, prietenul care mă îmbrăţişează când mii de gânduri îmi trec prin minte în toiul nopţii şi nu pot adormi. Poezia este un suflet sensibil la tainele vieţii pământeşti, veşnic vie în sufletele noastre, ale tuturor”, ne-a declarat Cristian Vasile.

Alexia Anton: „Cel mai mult mă inspiră oamenii din jur, relaţiile interumane şi sentimentele generate de acestea”

Şi Alexia Anton a intrat în competiţie cu şapte poezii, doar una dintre acestea având titlu, acesta fiind „liftu&roşcata de la intrare”. Alexia ne-a spus că oamenii din jur, relaţiile interumane şi sentimentele generate de acestea sunt inspiraţia ei atunci când scrie poezii.

„Am participat la concurs cu un număr de şapte poezii. Majoritatea poeziilor mele nu au titlu, întrucât simt că atât eu, cât şi textele mele ar fi constrânse, limitate unui şablon. În general, nu cred în etichete şi consider că nu totul trebuie catalogat pentru a putea fi distins cu uşurinţă. Totuşi, în cadrul acestui concurs există un caz exceptat, o singură poezie cu titlu. Acest fapt se datorează sentimentului pe care l-am avut la momentul actului creator; titlul părea potrivit şi a constituit punctul de plecare, apoi a urmat poezia. Lucrările mele nu se încadrează într-un tipar fix. Fiecare poezie abordează subiecte diferite, dar se pot evidenţia şi elemente comune. Atunci când scriu, sunt inspirată de ceea ce mă înconjoară sau am considerat cândva relevant pentru dezvoltarea personală. Cel mai mult mă inspiră oamenii din jur, relaţiile interumane şi sentimentele generate de acestea, amintirile împărtăşite sau lipsa lor, complexitatea trăirilor umane. Exprim aceste aspecte dinamizându-le prin prisma imaginilor vizuale, auditive sau tactile de cele mai multe ori, vehemente sau cu un uşor ton sarcastic. În viaţa mea, văd poezia ca pe o formă de exprimare, un loc în care pot fi doar eu cu mine. Prin poezie ajung să mă cunosc”, ne-a declarat Alexia Anton.

Citiţi continuarea în ediţia tipărită a ziarului Delta.