Astăzi am adresat în plen o întrebare privind transparenţa criteriilor şi a procedurilor de selecţie din Programul SAFE pentru armamentul individual al Armatei Române. Vorbim despre fonduri publice şi europene de amploare, iar deciziile trebuie să fie clare, verificabile şi în interesul industriei naţionale de apărare.
Am solicitat Primului-Ministru explicaţii concrete privind criteriile de atribuire, etapele de evaluare, numărul ofertelor admise şi mecanismele de control care garantează un proces corect şi transparent.

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Programul SAFE, finanţat din fonduri europene, reprezintă una dintre cele mai importante oportunităţi pentru modernizarea armamentului individual al Armatei Române şi, în acelaşi timp, pentru revitalizarea industriei naţionale de apărare. Vorbim despre un program multianual, cu un buget estimat la sute de milioane, dacă nu miliarde, de euro, cu impact direct asupra capacităţii de luptă a forţelor armate şi asupra modului în care România îşi defineşte rolul industrial în cadrul bazei europene de apărare.
Conform informaţiilor publice, prin grupul de lucru SAFE coordonat de Cancelaria Prim-ministrului a fost lansată o Cerere de Informaţii către mai mulţi producători internaţionali de armament individual, pentru a evalua posibilităţile de producţie integrală sau parţială în România, cu transfer de tehnologie, testare şi mentenanţă pe tot ciclul de viaţă al produselor. Scopul declarat al acestor demersuri este ca fabricarea armelor de asalt, a pistoalelor, aruncătoarelor de grenade şi a altor sisteme NATO de calibru mic să se realizeze la operatori economici din industria naţională de apărare, inclusiv în situaţii de criză sau război.
În acest context, cel puţin un producător major european (spre exemplu compania Beretta – Fabbrica d’Armi Pietro Beretta S.p.A.), a decis să îşi facă publică oferta, anunţând prin comunicate oficiale intenţia de a realiza un transfer integral de tehnologie şi de a fabrica în România arme de asalt, pistoale şi aruncătoare de grenade, cu producţie locală parţială şi pentru alte categorii de armament. Această ofertă vorbeşte explicit despre integrarea României în Baza Industrială Europeană de Apărare, despre investiţii locale, formare de personal, autonomie logistică şi mentenanţă în ţară.
În paralel, există şi alte iniţiative şi memorandumuri semnate între companii străine şi operatori români, inclusiv cu societăţi de stat, care au fost anunţate public ca „paşi decisivi” pentru industrializarea programului SAFE, dar care, potrivit analizelor de specialitate, nu au înregistrat progrese concrete ani la rând. Cazurile anterioare arată că blocajele nu vin doar din partea partenerilor privaţi, ci şi din întârzieri administrative, schimbări succesive de decidenţi, relocări de proiecte, lipsa de răspuns la solicitări şi dificultăţi în emiterea autorizaţiilor şi licenţelor necesare.
Prin urmare, în discuţie nu se află doar „care producător este mai bun”, ci dacă statul român are sau nu un cadru procedural clar, transparent şi predictibil pentru selecţia ofertelor, pentru evaluarea transferului de tehnologie, pentru integrarea producţiei în economia naţională şi pentru asigurarea unei concurenţe reale între participanţi. În absenţa unor criterii de atribuire explicite, publice şi verificabile, orice decizie majoră în favoarea unuia sau altuia dintre competitori riscă să fie contestată, atât juridic, cât şi politic, cu consecinţe asupra credibilităţii României în faţa partenerilor săi şi în faţa instituţiilor europene.
Mai mult, vorbim despre fonduri publice şi fonduri europene care vor trebui, într-o formă sau alta, justificate şi, posibil, returnate în caz de nereguli. De aceea, este esenţial ca Programul SAFE să nu devină un exerciţiu opac, greu de descifrat pentru contribuabili şi pentru Parlament, ci un model de bune practici în materie de achiziţii strategice: criterii clare, proceduri deschise, competiţie reală, tratament egal al tuturor ofertanţilor şi maximă transparenţă faţă de public şi faţă de instituţiile de control.
În acest sens, întrebările nu privesc un operator sau altul, ci modul în care Guvernul României organizează şi gestionează un program de importanţă strategică naţională, cu impact tehnologic şi industrial pe termen lung. Avem datoria de a ne asigura că statul acţionează în interesul exclusiv al sistemului de apărare şi al industriei naţionale, respectând principiile transparenţei, concurenţei loiale şi bunei guvernări.
Drept urmare, vă rog domnule Prim-ministru, să îmi răspundeţi la următoarele întrebări:
1) Care sunt, în mod concret, criteriile de atribuire şi criteriile de evaluare a ofertelor în cadrul componentei de armament individual a programului SAFE (inclusiv ponderea preţului, a performanţelor tehnice, a transferului de tehnologie şi a beneficiilor industriale locale) şi unde sunt acestea publicate oficial?
2) Care este procedura exactă prin care se analizează şi se compară ofertele depuse de companiile participante (fără a intra în detalii confidenţiale), care sunt etapele de evaluare tehnică şi economică şi ce mecanisme de audit sau control extern sunt prevăzute pentru a garanta imparţialitatea procesului?
3) Câte oferte complete au fost primite până în prezent pentru componenta de armament individual din Programul SAFE, câte dintre acestea au fost admise în evaluare, câte au fost respinse şi din ce motive, şi cum se asigură Guvernul că nicio ofertă eligibilă nu este ignorată sau blocată administrativ fără o justificare scrisă ţi verificabilă?
4) Ce măsuri a luat sau intenţionează să ia Guvernul României pentru a garanta ca procesul de selecţie şi atribuire din cadrul SAFE este deschis, transparent şi în beneficiul exclusiv al sistemului de apărare şi al industriei naţionale, inclusiv prin publicarea unui calendar clar al deciziilor, a unei sinteze anonimizate a criteriilor aplicate ?i a modului în care au fost evaluate ofertele?

Solicit răspuns în scris.

Cu respectul cuvenit,

Senator Ionel Carp

Comunicat de presă