Dinamica vieţii, abundenţa informaţională, uşurinţa cu care oricine poate deveni „vedetă” pe relaţiile de socializare au lăsat încet, încet să se aşeze praful uitării pe valorile consacrate şi să fie promovate persoane a căror imagine modernistă este preferată de către un public consumator de lucruri uşor digerabile ce nu implică cunoaştere, evaluare şi selecţie valorică.

Joi, 12 februarie, a fost ziua în care s-a născut rapsodul dobrogean Grigore Kiazim.

Mi-au revenit în memorie cele 10 ediţii excepţionale ale Festivalului „In memoriam Grigore Kiazim” şi am cules câteva impresii pe care doresc să le împărtăşesc cu voi. În paralel cred că este de datoria mea să spun câteva gânduri sincere despre fratele cel mai mic al artistului Grigore Kiazim, Reihan Kiazim, cel care ne-a părăsit de curând.

Kiazim Baear, fost director al Casei de Cultură „Grigore Kiazim” Măcin

Grigore Kiazim a fost unul dintre cei mai mari cobzari ai României şi primul care a introdus mandolina în istoria folclorului românesc. În data de 12.02.2025 a fost ziua lui de naştere.

„Când mi-am propus să realizez acest subiect, am început să fac căutări în arhiva TVR. Am fost extrem de bucuroasă să constat bogăţia imaginilor cu Grigore Kiazim, unele vechi de 50 de ani. Ceea ce demonstrează că era apreciat în epocă, pentru că sunt câteva emisiuni care erau dedicate în întregime cobzarului. Mărturisesc că l-am redescoperit pe Grigore Kiazim, acest om cumpătat, căci astfel se tălmăceşte din turcă numele său” – Dana Ioniţă, producătorul emisiunii „La porţile Orientului” TVR 2.

„Grigore Kiazim ar trebui să fie imaginea generală a dobrogeanului în România. Pentru că el nu e nici român pe de-a-ntregul, nici turc. Nu cânta doar muzică tradiţional românească. Nu cânta în totalitate muzică turcească. Este un melanj. Un melanj pe care, atunci când s-a stabilit în Bucureşti, l-a adus cu el. Imaginea lui este unică în muzica de factură tradiţională” – Alin Trocan, folclorist şi asistent universitar.

„Grigore Kiazim a fost un mare rapsod al cântecului dobrogean şi solist instrumentist recunoscut pe plan naţional la mandolină, cobză şi banjo. Pentru cobză, marele său merit constă în curajul de a aborda şi realiza o creaţie solistică impresionantă cu acest instrument. Pentru faptul că a promovat în folclorul românesc mandolina, care nu e un instrument specific folclorului românesc, interpretând melodii populare cu o virtuozitate inegalabilă, despre Grigore Kiazim putem spune că este unic” – Baear Kiazim, nepotul artistului.

S-a „rupt” ultima coardă a mandolinei fraţilor Kiazim

Măcinul, oraş dobrogean răsfirat pe culmile istorice ale Munţilor Măcinului, străjuit între bătrâna Dunăre şi ruinele cetăţii Arrubium, a trăit momente de suferinţă prin trecerea în nefiinţă a ultimului dintre fraţi, Kiazim Reihan, un personaj cu o identitate aparte; fie la locul de muncă „Academia briciară” aşa cum numea atelierul de frizerie; fie la petrecerile la care participa, fie pe scena Casei de Cultură, fie pe strada Redutei, se făcea remarcat în permanenţă. Era caracterizat de voie bună, excesiv de comunicativ, prietenos cu toată lumea, în orice moment avea pregătit un salut, o glumă, o îmbrăţişare. Prezenţa sa emana bucuria de a trăi alături de comunitate. Avea un mers dinamic cu gesturi largi ale mâinilor, un pas ritmic şi apăsat şi nu putea trece neobservat. Alături de acordeonistul Titi Pastorcici, profesorul Nistor Petre, bateristul Florea Pandele au iniţiat primele serate pentru tineri, cunoscute sub numele „Joia tineretului”.

A fost deopotrivă un cunoscut constructor de instrumente muzicale. Construia şi repara viori, chitare, mandoline, cobze şi contrabas. Un artist ce a ţinut mereu la calitatea programului muzical. Avea cele mai performante instrumente de sonorizare şi îşi alcătuia grupul muzical alături de instrumentişti consacraţi (Gică Prandea, Prica, fraţii Mursecatu, George chitaristul, Cali şi Aurică şi mulţi alţii). Alături de el am trăit momente artistice deosebite, la petrecerile la care cântam împreună şi momente de viaţă în familia noastră lărgită.

S-a stins aşa cum a trăit ca o flacără.

S-a rupt ultima coardă a mandolinei fraţilor Kiazim din Măcin

Allah razmet eylesin! Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace!

Baear Kiazim – nepot

Citiţi continuarea în ediţia tipărită a ziarului Delta.

Kiazim Baear