Primarul Marian Naiman şi-a continuat vizitele la seniorii din Cataloi: „Dacă ei nu au putut veni la sărbătoarea satului, putem duce noi o parte din sărbătoare la ei acasă”

Primarul comunei Frecăţei, Marian Naiman, şi-a continuat, zilele trecute, vizitele la seniorii din Cataloi care nu au putut fi prezenţi la Serbarea Câmpenească organizată cu prilejul hramului bisericii din sat. Vizitele au început cu familia Ciubuc, despre care am relatat într-o ediţie anterioară a ziarului. Cei doi soţi, ambii trecuţi de 90 de ani, au primit acasă diplomele şi darurile pregătite pentru seniorii comunităţii. Demersul a continuat însă şi în zilele următoare, cu alte întâlniri care au scos la iveală poveşti de viaţă şi amintiri legate de Cataloi. 

Una dintre vizite a fost la Stere Şişcu, cunoscut de cei mai mulţi localnici drept „nea Teghea”. Are 91 de ani şi nu a putut ajunge la Serbarea Câmpenească. În acele zile, familia sa trecea printr-o pierdere grea, astfel că sărbătoarea satului a fost, în mod firesc, departe de preocupările lor. Marian Naiman a mers la el acasă, unde l-a găsit alături de soţie. I-a înmânat diploma şi trofeul pe care ar fi trebuit să le primească la eveniment. Întâlnirea a fost, însă, mai mult decât un moment festiv recuperat. La 91 de ani, nea Teghea este unul dintre oamenii care au trecut prin zeci de ani de muncă, încercări şi schimbări ale comunităţii. Chiar şi într-un moment dificil pentru familie, i-a primit pe oaspeţi cu căldură şi cu un zâmbet.

„Nu a putut fi alături de noi la Serbarea Câmpenească. Chiar în acele zile, familia lui trecea printr-o pierdere grea. Sunt momente în care orice sărbătoare rămâne undeva departe, pentru că durerea are timpul ei. Aşa că am mers eu la dumnealui. L-am găsit acasă, alături de soţie. Doi oameni gospodari, trecuţi prin ani, prin muncă, prin încercări şi, acum, printr-o durere care încă se vede. Şi totuşi, în picioare. Cu o vorbă bună. Cu acel zâmbet cald pe care îl au oamenii care au trăit suficient cât să ştie că viaţa nu te întreabă întotdeauna dacă mai poţi duce încă o încercare. La 91 de ani, nea Teghea nu are nevoie de cuvinte mari ca să fie un exemplu. Îl priveşti şi înţelegi. Despre putere. Despre demnitate. Despre familie. Despre oamenii aceştia care şi-au muncit gospodăriile şi şi-au dus viaţa înainte, indiferent ce le-a pus în cale. I-am dus diploma şi trofeul pe care ar fi trebuit să le primească la sărbătoarea satului. Dar vizita aceasta a însemnat mai mult decât atât. Sănătate, nea Teghea! Dumneavoastră şi soţiei, ani cât mai liniştiţi împreună. Iar familiei, putere să treacă prin această perioadă grea. Noi continuăm să ajungem la seniorii Cataloiului care nu au putut veni la sărbătoare. Pentru că, aşa cum am spus şi ieri, dacă ei nu au putut veni la sărbătoarea satului, putem duce noi o parte din sărbătoare la ei acasă”, a declarat, joi, primarul comunei Frecăţei, Marian Naiman.

Vizita următoare a fost la Ileana Iorga, în vârstă de 93 de ani. Întâlnirea a început cu un moment care a schimbat imediat atmosfera. Când Marian Naiman i-a spus că este „băia-tul Sofroniei”, femeia l-a recunoscut şi l-a întâmpinat cu un simplu şi firesc: „Ahhh, Marian!”. În casa femeii, pereţii sunt acoperiţi de fotografii. Imagini vechi de familie, fotografii cu părinţi şi oameni care nu mai sunt, nunţi, copii, chipuri din tinereţe, dar şi fotografii ale generaţiilor mai noi. Pentru primar, imaginile au fost mai mult decât simple fotografii de familie. Ele spun, în felul lor, povestea unei comunităţi.

„<<Ahhh, Marian!>>. Atât a fost nevoie. I-am spus doamnei Ileana Iorga cine sunt: băiatul Sofroniei. Şi, dintr-odată, parcă nu mai eram primarul venit cu diploma şi trofeul. Eram Marian, băiatul unei femei pe care dumneaei o ştia. La 93 de ani, tanti Ileana ne-a primit cu zâmbetul pe buze. Şi mi-au rămas ochii la pereţii casei. Peste tot, fotografii. Fotografii vechi, de familie, cu părinţi şi oameni care nu mai sunt. Chipuri din tinereţe, nunţi, copii, oameni ai satului şi frânturi din Cataloiul de altădată. Iar lângă ele, fotografii cu cei mici, cu generaţiile care au venit după. O viaţă întreagă, pusă în rame. Mi-am dat seama încă o dată că atunci când intri în casa unui om de 93 de ani nu intri doar într-o gospodărie. Intri într-o bucată din istoria locului. Tanti Ileana a trăit Cataloiul pe care noi îl mai vedem doar în fotografii. A cunoscut oameni despre care astăzi vorbim la trecut. A văzut familii crescând, copii devenind părinţi şi apoi bunici. Şi iată că astăzi, pe acelaşi perete, trecutul stă alături de fotografiile celor mai noi generaţii. I-am dus diploma şi trofeul pe care nu a putut veni să le primească la Serbarea Câmpenească. Dar cel mai frumos moment al vizitei n-a fost cel oficial. A fost acel simplu şi atât de firesc: <<Ahhh, Marian!>> Pentru câteva clipe, între toate fotografiile acelea, timpul parcă s-a făcut mai mic. Sănătate multă, tanti Ileana! Să vă păstraţi zâmbetul şi să mai adăugaţi fotografii pe pereţii aceştia. Pentru că unele case nu păstrează doar amintirile unei familii. Păstrează memoria unui sat”, a spus primarul comunei Frecăţei.

Iniţiativa păstrează, astfel, ideea de la care a pornit întregul demers: dacă seniorii nu au putut ajunge la sărbătoarea satului, aceasta poate ajunge la ei, acasă. Iar dincolo de diplome şi trofee, vizitele devin prilejul unor întâlniri între generaţii şi al unor poveşti care merită ascultate şi păstrate.