Femeile însărcinate vor putea fi însoţite, la cerere, de o persoană aleasă de ele pe tot parcursul travaliului, al naşterii şi al transferului în interiorul unităţii medicale, potrivit unui proiect de lege adoptat miercuri de plenul Camerei Deputaţilor. 

Importanţa sprijinului emoţional în această perioadă este subliniată de psihologul Silvia Miloş, preşedintele Colegiului Psihologilor din judeţul Tulcea, care îşi aminteşte experienţa trăită în urmă cu aproape 18 ani, când a ales să nască la Spitalul din Medgidia tocmai pentru că acolo exista posibilitatea ca mama, tatăl şi copilul să stea împreună. Psihologul povesteşte că, la momentul respectiv, Spitalul din Medgidia derula un proiect european prin care au fost amenajate saloane de tip garsonieră, unde mamele puteau rămâne alături de partener şi de nou-născut. Această facilitate a determinat numeroase femei să aleagă unitatea medicală pentru a naşte.

„Eu sunt o mamă care a născut acum aproape 18 ani la Spitalul din Medgidia, tocmai pentru că acolo exista această posibilitate. În urmă cu aproape 18 ani, când fiica mea, care împlineşte 18 ani în februarie, era pe cale să se nască, spitalul din Medgidia derula un proiect european prin care au fost amenajate nişte saloane de tip garsonieră. În acestea, mămicile care năşteau puteau să stea împreună cu tatăl şi copilul. Era o iniţiativă foarte frumoasă. În perioada respectivă, multe mămici au ales să nască la Medgidia tocmai din acest motiv. Aşadar, consider că este o iniţiativă foarte bună, pentru că legătura de familie se construieşte altfel atunci când ambii parteneri sunt alături de copil încă de la început. Până acum, doar în clinicile private tăticii puteau să asiste, să participe şi să fie împreună în această perioadă”, ne-a declarat preşedintele Colegiului Psihologilor din judeţul Tulcea, Silvia Miloş.

Contactul timpuriu dintre mamă şi copil contribuie la formarea ataşamentului

Psihologul consideră că posibilitatea ca mama şi nou-născutul să stea împreună încă din primele momente după naştere contribuie la formarea ataşamentului şi oferă un confort psihic şi emoţional mai mare. În plus, prezenţa partenerului poate schimba felul în care mama trăieşte această perioadă. Silvia Miloş îşi aminteşte că şi-a primit fetiţa în salon la aproximativ trei ore după naştere, însă a avut posibilitatea ca soţul său să rămână alături de ea. Avea în jur de 33 de ani la momentul respectiv şi spune că experienţa a rămas una frumoasă.

„Evident, faptul că mama şi bebeluşul stau în aceeaşi cameră încă din primele momente îi ajută foarte mult din punct de vedere psihic. Se creează ataşamentul şi începe procesul de cunoaştere reciprocă. În cazul meu, mi-au adus fetiţa destul de repede, la aproximativ trei ore după naştere. Am avut însă şi posibilitatea ca soţul meu să stea cu mine în salon, iar acest lucru a făcut ca experienţa să fie cu totul alta. Eu, ca mamă, nu eram foarte tânără la momentul respectiv, aveam în jur de 33 de ani, dar mi-a rămas o amintire frumoasă legată de perioada petrecută în maternitate. Cred că prezenţa copilului încă de la început şi faptul că ai partenerul aproape schimbă puţin felul în care percepi această experienţă ca mamă. În felul acesta, se construieşte ataşamentul faţă de copil, dar şi ataşamentul copilului faţă de mamă. Una este să-ţi primeşti copilul de la început şi alta este să ţi-l aducă în salon după nu ştiu cât timp”, ne-a spus psihologul Silvia Miloş.

Lipsa contactului cu bebeluşul poate provoca anxietate

Potrivit Silviei Miloş, lipsa informaţiilor despre starea copilului şi imposibilitatea de a-l avea aproape imediat după naştere pot accentua neliniştea mamei. În acelaşi timp, contactul timpuriu cu nou-născutul este important pentru iniţierea alăptării şi pentru oferirea colostrului, primul lapte matern, care conţine anticorpi importanţi pentru copil. Întrebată cum le-a afectat pe mame faptul că nu aveau pe nimeni alături în unele dintre cele mai importante momente din viaţa lor, psihologul a explicat că necunoaşterea şi incertitudinea pot alimenta anxietatea.

„În primul rând, se poate instala o stare de anxietate cauzată de necunoaştere, pentru că nu ştii dacă bebeluşul este bine şi nici care este motivul pentru care nu ţi-l aduce. În acelaşi timp, lactaţia începe, iar mama nu are posibilitatea să-i ofere copilului laptele matern în primele ore de viaţă, când este vorba despre colostru. Acesta este foarte important, deoarece îi asigură copilului anticorpii necesari. Din punctul meu de vedere, toate aceste lucruri pot crea o stare de anxietate în cazul mamei, care nu ştie ce se întâmplă cu propriul copil şi de ce nu îi este adus. Începe să-şi pună întrebări: Are copilul vreo problemă? Am eu vreo problemă? Cred că este evident că această iniţiativă îi asigură mamei un confort psihic şi emoţional mai mare. Mie mi se pare un lucru foarte bun”, a afirmat psihologul tulcean.

Psihologul susţine pregătirea părinţilor înainte şi după naştere

Pe lângă prezenţa unei persoane de sprijin şi posibilitatea ca mama să rămână alături de nou-născut, Silvia Miloş consideră că este important ca părinţii să beneficieze de informaţii şi îndrumare privind îngrijirea copilului. Psihologul atrage atenţia asupra nevoii de cursuri de pregătire atât înainte de naştere, cât şi după venirea copilului pe lume, inclusiv în sistemul public de sănătate.

„În egală măsură, mi se pare foarte important să existe şi un sistem de sprijin pentru mămici. Pe lângă asistentele care trebuie să le înveţe ce au de făcut în prima perioadă după naştere, consider că ar fi esenţială şi existenţa unor cursuri de pregătire atât înainte de naştere, cât şi după aceea. Dacă mergi să naşti într-o clinică privată, este foarte probabil să existe şi programe de pregătire pentru părinţi. În sistemul de stat, însă, nu există, în general, o astfel de preocupare pentru pregătirea lor. Foarte puţine mame caută din proprie iniţiativă informaţii despre aspectele psihologice ale maternităţii sau despre dezvoltarea cognitivă a copilului. În general, în prima perioadă de viaţă a copilului, ele ţin legătura mai ales cu medicul neonatolog”, a mai spus Silvia Miloş.

Prezenţa tatălui la naştere trebuie să rămână o opţiune a mamei

În ceea ce priveşte posibilitatea ca tatăl să asiste efectiv la naşterea naturală sau la cezariană, Silvia Miloş consideră că această decizie trebuie să rămână la latitudinea mamei şi să ţină cont de contextul medical, de recomandările medicului şi de felul în care partenerul gestionează emoţiile. Psihologul a povestit, cu umor, că, în cazul propriei naşteri prin cezariană, şi-a trimis soţul să aducă bagajele, iar când acesta s-a întors în cameră, ea era deja operată.

Citiţi continuarea în ediţia tipărită a Ziarului Delta.