România se află într-un moment critic, iar semnele indică o alunecare periculoasă către un „iliberalism cu faţă democratică”. Realităţile nu mai pot fi ignorate, iar sub pretextul unei democraţii de faţadă, mecanismele statului sunt controlate din umbră de un grup de interese politice şi economice care ameninţă să transforme ţara într-o oligarhie.

Instituţiile statului: marionete ale politicului

Instituţiile statului, justiţia şi mass-media au fost acaparate politic. În loc să fie independente şi să apere interesele cetăţeanului, au devenit arme în mâna unor partide corupte care îşi urmăresc doar interesele proprii. Justiţia, odinioară ultimul bastion al statului de drept, devine uneori marionetă în cazuri tergiversate la nesfârşit şi bineînţeles care se prescriu, iar corupţia e menţinută sub control doar când şi unde convine puterii politice.

Mass-media: portavocea partidelor

Presa, deşi ar trebui să fie „câinele de pază al democraţiei”, este astăzi aservită politic. Manipularea, dezinformarea şi tăcerea complice au devenit moneda curentă. În loc să informeze corect cetăţenii, majoritatea instituţiilor media sunt doar portavoci ale unor interese de partid. Adevărul este distorsionat, iar orice încercare de a expune neregulile este redusă la tăcere.

Pensionarii „speciali” şi oligarhii: elitele care ne conduc din umbră

Un alt simptom grav al acestui iliberalism îl reprezintă existenţa unei „pături speciale” de pensionari privilegiaţi, oameni plătiţi să tacă şi să închidă ochii la abuzurile din vârful statului. Aceştia sunt recompensaţi generos pentru loialitatea lor, în timp ce restul românilor se zbat în sărăcie şi nedreptate. Oligarhii se îmbogăţesc prin afacerile cu statul şi prin manipularea economiei, fiind susţinuţi de un sistem corupt.

Situaţia geopolitică avantajoasă – singura frână care ne mai ţine departe de dictatură

Doar apartenenţa la Uniunea Europeană şi NATO mai asigură un minim de libertăţi pentru cetăţenii României. În lipsa acestor structuri internaţionale, am fi deja într-o dictatură asemănătoare cu situaţia din Belarus, cu drepturile fundamentale zdrobite sub bocancul unui regim autoritar. Însă chiar şi aceste garanţii internaţionale sunt insuficiente pentru a opri maşinăria politică.

Un viitor sumbru: întoarcerea la dictatură?

România se află la o răscruce periculoasă. Dacă PSD, AUR şi alte partide extremiste ajung să formeze următorul guvern şi implicit au o majoritate în Parlament, ne aşteaptă o erodare rapidă a drepturilor şi libertăţilor democratice. Alianţele toxice şi populismul agresiv pot împinge ţara într-un regim autoritar, iar odată ce acest drum va fi parcurs, revenirea la democraţie va fi dificilă. Promisiunile AUR de „schimbare” nu sunt altceva decât un drum sigur spre un stat autocratic, în care libertatea cetăţenilor va fi doar o amintire.

Dreapta politică: slăbită şi trădată

De partea cealaltă, dreapta deşi ar trebui să fie o forţă, se clatină. PNL-ul se compromite din cauza alianţei toxice cu PSD şi îl macină curentele din interior. Nicolae Ciucă nu reuşeşte să convingă deocamdată electoratul şi există riscul ca scorul pe care îl va scoate în primul tur la prezidenţiale sa influenţeze rezultatul pe care îl va obţine PNL la parlamentare, dacă nu se întâmplă un miracol.

USR-ul, deşi promitea reforme, se autodistruge din cauza aroganţei liderilor şi a unei strategii politice dezordonate. Partidul care ar fi putut aduce o schimbare radicală se îndreaptă vertiginos către irelevanţă. Elena Lasconi, speranţa pentru o revitalizare, este acaparată de interesele din propriul partid, iar şansele ca USR să aibă un impact semnificativ la viitoarele alegeri sunt tot mai mici.

Micile partide de dreapta – o speranţă ce necesită susţinută

Pe lângă PNL şi USR, mai există câteva partide mici, reformiste, cum ar fi REPER, care încearcă să pătrundă pe scenă politică. Însă fără acces la mass-media, fără fonduri şi fără posibilitatea de a avea delegaţi în secţiile de votare, aceste partide au nevoie de susţinerea masivă a electoratului şi de expunere, pentru ca mesajele lor să ajungă la oameni. Verificarea corectitudinii numărării voturilor rămâne doar la observatori şi în puterea partidelor care au grupuri parlamentare. Cu atât mai mult, PNL şi USR au o datorie morală de a se asigura de corectitudinea numărării voturilor, asigurând o şansă pentru o coaliţie de centru – dreapta care să lupte împotriva PSD, a populismului şi extremismului.

1 decembrie: momentul adevărului

Pe 1 decembrie, românii nu vor avea de ales doar între stânga şi dreapta, ci între democraţie şi un nou regim autoritar. Dacă aleg să închidă ochii la aceste realităţi, România va aluneca într-un iliberalism din care nu se va mai putea întoarce.

Viitorul ţării stă în mâinile alegătorilor, iar această alegere ar putea fi ultima şansă pentru salvarea democraţiei româneşti.

Comunicat de presă