Cel mai mare târg de carte din România, Gaudeamus, rămâne un reper esenţial pentru autori, fie ei debutanţi sau consacraţi, afirmă dramaturgul Ştefan Caraman, care îşi va lansa noul volum de teatru, „Anti Love Story”, duminică, 7 decembrie, la ora 15:00, la standul Editurii Tracus Arte (Stand 30, Pavilionul B2, Romexpo).

Evenimentul îi are ca participanţi pe Gabriel Martin, Vinicius Tomescu şi Ioan Cristescu. Autorul subliniază importanţa Gaudeamus pentru lumea literară, amintind că este târgul cu cel mai mare număr de edituri, cel mai bogat program de evenimente şi cel mai numeros public.

„Târgul de Carte Gaudeamus este important pentru orice autor român, chiar şi străin, fie el debutant sau consacrat. În primul rând, pentru că este cel mai mare ca dimensiuni, ca număr de edituri participante, ca evenimente organizate în fiecare zi şi ca număr de vizitatori /cumpărători. Fără îndoială, simpla apariţie pe afişul de lansări la acest eveniment literar poate fi interpretat ca o premisă de succes – a autorului sau a cărţii/cărţilor lui. Eu voi lansa o carte de teatru, la standul editurii Tracus Arte, duminică, 7 decembrie, undeva în jurul orei 15.00″, ne-a declarat dramaturgul Ştefan Caraman.

Autorul mărturiseşte că volumul nu are o „poveste” propriu-zisă, ci mai degrabă momentul său firesc de apariţie. Din 2021, de la publicarea volumului Blues, autorul trecuse printr-o pauză de aproape cinci ani, în care s-a îndepărtat atât de scris, cât şi de lumea artistică. Cauzele, spune el, sunt variate: lipsă de motivaţie, lipsă de inspiraţie, lipsă de timp sau nevoia de acumulare. Noul volum reuneşte texte de teatru scrise între 2017 şi 2020, pe care autorul nu s-a grăbit să le publice, considerând că dramaturgia trebuie verificată pe scenă înainte de tipar. Piesa care dă titlul volumului, „Anti Love Story”, a câştigat Premiul Festivalului de Teatru FestCO organizat de Teatrul de Comedie din Bucureşti, în 2018.

„Nu ştiu dacă această carte are neapărat o poveste. Cred că a venit momentul ei să apară. Mai întâi, pentru că nu am mai produs un volum, indiferent de genul literar, din 2021, când a apărut Blues, apoi pentru că sunt la finele unei perioade de circa cinci ani în care m-am îndepărtat şi de lumea artistică şi de scris în general. N-aş putea să spun exact de ce. Poate din lipsă de motivaţie, poate din lipsă de inspiraţie, poate pentru că aveam nevoie de un moment mai lung de acumulare, poate pentru că nu am avut timpul necesar, poate câte puţin din fiecare. Revenind la volum, acesta adună între coperţile sale cele mai noi texte de teatru, pe care le-am scris undeva între 2017 – 2020. Nu m-am grăbit să le public, pentru că, în opinia mea, textul de teatru este destinat mai întâi scenei şi abia apoi publicării în volum. Aşadar, am lăsat mai întâi să fie verificate în spectacole – de exemplu la Teatrul Dramaturgilor Români, la Teatrul În Culise, la Teatrul Miraj din Iaşi, Teatrul de Comedie – şi pot să spun că au avut norocul unor producţii reuşite. Ba chiar cu una din piese, cea care dă şi titlul cărţii,  am câştigat premiul Festivalului de Teatru <<FestCO>>, organizat de Teatrul de Comedie din Bucureşti, în 2018. Grafica cărţii a fost concepută de fiul meu, Ştefan jr., student al UNArte, la secţia de design grafic. I-am propus s-o execute el pentru că, desigur, dincolo de subiectivitatea mea, am avut încredere în potenţialul său creativ.  Este un tânăr talentat. Iar coperta este chiar izbutită”, ne-a spus Ştefan Caraman.

Întrebat dacă lucrează la o nouă carte, Caraman explică faptul că nu porneşte niciodată la drum cu ideea de a construi un volum. Multe texte au fost finalizate şi abandonate, altele începute şi lăsate neterminate.

„Să ştii că niciodată nu m-am apucat de scris gândindu-mă că am în faţă un proiect de carte. Observ că foarte mulţi scriitori funcţionează astfel. Eu nu. Atunci când încep să scriu ceva, nu ştiu niciodată ce va fi la final. Nu ştiu nici măcar dacă va ajunge la final. Prin folderele computerului meu s-a adunat un cimitir întreg de texte finalizate, dar de care nu am fost mulţumit, sau de texte iniţiate şi abandonate pe parcurs. Fie ele teatru sau proză. Cu adevărat important este, însă, actul scrierii în sine, starea de graţie. Până la urmă după capricioasa asta alergăm toţi. Dar, ca să răspund la întrebare, da, scriu la ceva acum. Mă simt bine în a scrie texte de proză scurtă perioada aceasta. Am definitivat câteva, unele îmi plac, altele mai puţin, voi continua ca să văd ce iese la final”, a menţionat dramaturgul.

În privinţa viitorului industriei editoriale într-o lume dominată de internet şi de ascensiunea inteligenţei artificiale, Ştefan Caraman nu este optimist. Consideră că piaţa de carte şi artele în general se îndreaptă spre un viitor „ceţos spre sumbru”.

„Un răspuns competent la această întrebare îl pot oferi, desigur, doar editurile, piaţa de carte în sine. Eu unul, atât cât observ, văd un viitor ceţos spre sumbru şi nu doar al pieţei de carte, ci şi al lumii artelor în general. Cu ajutorul AI, orice impostor poate scrie, sau se va întâmpla în curând, a la Borges, sau a la Pichon. Volumul de cititori se reduce cu fiecare generaţie, formatul de hârtie dispare în general din diferite raţiuni, contextul pentru consumul de artă se îngustează… Nu am o viziune proprie prea luminoasă nici măcar asupra viitorului – chiar apropiat – al speciei căreia îi aparţinem”, a precizat autorul.

Ştefan Caraman este cunoscut ca dramaturg, prozator şi publicist. El şi-a făcut debutul literar în 1994 la revista Flacăra, în rubrica Maşina de scris.

Citiţi continuarea în ediţia tipărită a ziarului Delta.