Tot mai mulţi tulceni apelează la detectivi privaţi pentru a obţine dovezi clare în situaţii sensibile din viaţa personală şi profesională. Un detectiv particular oferă discreţie, obiectivitate şi informaţii obţinute legal, care pot face diferenţa între o decizie luată pe bază de suspiciuni şi una fundamentată pe fapte.
Munca de detectiv particular nu este pentru oricine, ne spune unul dintre puţinii detectivi din Tulcea. În ultimii ani, tot mai mulţi români, inclusiv tulceni, apelează la astfel de servicii pentru a clarifica situaţii sensibile din viaţa personală sau profesională. Despre această meserie şi provocările ei am discutat cu un detectiv, fost poliţist, ce activează în Tulcea, care a acceptat să ne răspundă la întrebări sub protecţia anonimatului.
– Cum aţi ajuns să practicaţi această meserie?
– Cred că în fiecare dintre noi se află un mic detectiv, doar că ceea ce practic eu este la un nivel mai profesional. Toţi am trecut prin faza copilăriei când ne-a parvenit o carte în mână în care visam să fim detectivi şi să rezolvăm nu ştiu ce cazuri. Aceea a fost sămânţa care a fost începutul tuturor visurilor. Ulterior a intervenit o meserie care e baza muncii de detectiv. Cariera primordială, de când am început să muncesc ca adult, a fost cea de poliţist. Recunosc că fără experienţa aceea n-aş fi fost un bun detectiv. Acum sunt pensionar şi pot activa, pentru că aş fi fost incompatibil în timpul activităţii de poliţist să prestez o astfel de activitate. Sunt detectiv de doi ani.
– Cum arată o zi din viaţa unui detectiv particular?
– Detectivul particular, ca orice profesionist în orice domeniu, are nişte planuri cum să-şi pună în valoare meseria. Pentru că generic se numeşte „caz” obiectul activităţii, dacă ai un caz în ziua respectivă, îţi faci un plan cum să acţionezi ca să ajungi la un rezultat pozitiv, să fie clientul mulţumit, iar în felul acesta să-ţi câştigi respectul şi să devină o reclamă pentru activitatea ta în munca prestată. De asemenea, munca de detectiv particular, în zilele noastre, fără o dotare tehnică specifică, devine inutilă. Înainte, activitatea de detectiv se rezuma la o supraveghere şi printr-o dovadă vizuală sau audio îţi îndeplineai activitatea. Dacă mai găseai şi nişte înscrisuri ca dovezi să le prezinţi clienţilor, înscrisuri care parveneau de la cei pe care îi aveai în supraveghere, se considera că ai avut succes. În ziua de astăzi, activitatea detectivilor de cele mai multe ori este folosită ca probă în instanţă. Dacă nu ajunge în instanţă, ajunge la un mediator şi automat toţi vor probe audio, video, care nu se pot realiza decât cu o tehnică din dotare. Aici mă refer la aparatură de înregistrare audio-video, care este sub diverse forme. Acum găsim un microfon într-un pix, o cameră de luat vederi la ochelarii de soare, şi bineînţeles cu respectarea prevederilor legale privind datele cu caracter personal, spaţiul unde ai voie să faci aceste înregistrări audio-video, să nu încălcăm spaţiul personal, intimitatea şi tot ce ţine de prevederile legale în acest sens. Idealul şi proba perfectă a unui detectiv este să surprindă toate aceste dovezi audio-video în spaţiul public. Acest lucru este foarte greu, fiindcă într-un caz de „probleme familiale”, când se ajunge la un triunghi amoros, de exemplu, nu se consumă fapta în sine pe stradă, se consumă într-o locuinţă. De-acolo trebuie să intervină inteligenţa detectivului de a fi şi el în triunghiul acela amoros, prezent, dar invizibil, în cadru legal, dar totuşi să-şi facă datoria, să obţină acele înregistrări audio-video. Adică trebuie să poarte cumva una din părţile implicate un microfon de care te foloseşti tu în supraveghere. Acum, că l-a primit de la altcineva şi nu ştie, nu este problema mea. Practic, respectiva persoană face înregistrarea, nu eu ca detectiv. Sau se autofilmează, că vrea, că nu vrea. Există şi multe momente când se filmează nu că vor să producă dovezi, ci din motive sentimentale, reciproc, cei doi, implicaţi în triunghiul amoros. Mai devreme sau mai târziu se laudă, deci face parte din bucătăria din spate a muncii de detectiv de a ajunge în posesia acelor probe, dar pentru care să nu încalci legea când le culegi.
Citiţi continuarea în ediţia tipărită a Ziarului DELTA.
