Adrian Pal Jr. a absolvit secţia de Artă Murală în cadrul Universităţii de Artă din Bucureşti şi a urmat cursuri post-universitare de Teoria Artei şi cursuri de Art-terapie. În vârstă de 37 de ani, Adrian Pal Jr. îşi doreşte să realizeze anul acesta o expoziţie de peisaje, precum şi o nouă expoziţie cu lucrări de grafică.
– Cum v-aţi descoperit vocaţia?
– Am desenat mereu în timpul copilăriei, nu cred că a fost o descoperire propriu-zisă. Mi-a plăcut să îmi iau cu mine, în locurile pe care le vizitam sau care mi se păreau interesante, un caiet de desen pe care să-l umplu cu schiţe. S-au născut astfel peisaje de biserici moldoveneşti, de case şi străduţe din oraş sau compoziţii cu vaporaşe de pe faleză. Deci nu a fost o descoperire, a fost urmarea unui traseu, care s-a intersectat cu multe altele pe parcurs, dar pe care am mers mai departe. Îmi amintesc cum hoinăream de mic copil, fără un traseu stabilit, străzile de pe dealurile tulcene cu un caiet cu foaie velină şi un creion.
– Credeţi că pictura este suficient de apreciată în România?
– Artiştii creează pentru ei, pentru bucuria acestei modalităţi de a exprima sentimente, poate puţin egoişti, nu prea sunt interesaţi de recunoaştere. Sunt şi pictori care doresc să fie pe placul publicului, dar, în general, artiştii trăiesc la marginea cetăţii, populaţiei active în termeni actuali, izolaţi în propriul univers. Nu cred că pictura e suficient apreciată, dar nu cred că acest lucru contează foarte mult, pictorul nu pierde nimic, societatea trebuie să depună eforturi pentru a-l înţelege pe pictor, pe orice artist în general, iar acest lucru se poate face prin educaţie. Va fi din ce în ce mai greu pentru generaţiile viitoare să înţeleagă mesajul artistic, pentru că acesta nu poate fi prescurtat şi durează mult mai mult decât cele câteva secunde acordate de omul contemporan pentru a-l citi.
Citiţi continuarea în paginile ziarului DELTA.
