„Oamenii care sună trec prin diferite stări, unii sunt panicaţi, ţipă sau sunt nervoşi”

Plutonier adjutant Claudiu C. are 35 de ani şi de 15 ani este unul dintre cei care preia apelurile primite prin 112. Un astfel de apel nu este o convorbire obişnuită. Cel care iniţiază un astfel de apel a păţit ceva. Cuvintele îi sunt precipitate, vocea este schimbată, cere ajutor! Uneori printre ţipete, subofiţerul operativ trebuie să „extragă” informaţiile preliminare pentru a şti ce echipaje şi tehnică de intervenţie să trimită.

Este greu să nu empatizezi cu trăirile pe care le are cel în dificultate, dar el nu îşi poate arăta emoţia. Trebuie să rămână calm şi obiectiv.

Din momentul primirii apelului, în cel mult două minute, echipajele ies cu autospecialele pe poartă.

„În medie pe zi la nivelul judeţului Tulcea primim circa 100-150 de apeluri. Evoluţia apelurilor pe zi a crescut în ani. Dacă la început erau de gestionat numai situaţii de urgenţă legate de incendii şi asistenţă persoane, acum avem o gamă foarte diversificată de apeluri. Majoritatea apelurilor semnalează apeluri de urgenţă care ne vizează. Cele care nu semnalează neapărat o urgenţă sunt cumva oprite la operatoarele 112, acolo începe prima triere a apelurilor. Ceea ce ajunge la noi sunt situaţii care ulterior se confirmă în proporţie de 90%. În funcţie de situaţie începem să alocăm resursele necesare. De exemplu, la un accident rutier avem nevoie de descarcerare, ambulanţă, poate şi o maşină de stingere. Primim apelul şi chiar din timpul acestuia începem să alertăm subunitatea pe raionul căreia s-a petrecut situaţia de urgenţă. Ulterior, în funcţie de informaţiile pe care le-am preluat de la apelant transmitem mai departe datele preliminare către comandanţii de echipaj sau şeful de tură al subunităţii care va urma să intervină. Urmează paşii de monitorizare prin care răspundem la solicitările echipajului de la faţa locului, pentru suplimentarea resurselor sau identificarea altor surse de alimentare cu apă”, ne-a declarat subofiţerul operativ, Claudiu C.

Citiţi continuarea în paginile ziarului DELTA