Episcopul Visarion în Pastorala de Crăciun: „Să iubim pe toţi semenii noştri de orice neam, de orice vârstă şi de orice credinţă”

Episcopul Tulcii, Visarion, spune, în Pastorala adresată clerului şi credincioşilor de praznicul Naşterii Domnului, că, nu este îndeajuns doar să ne bucurăm, să cântăm şi să preamărim pe Domnul Hristos cel născut în ieslea Betleemului. Se cuvine să păţim pe urmele Lui, să ne străduim a vieţui aşa cum a vieţuit El.

„Ne bucurăm pentru că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, a coborât pe pământ şi a luat chip de om. Prin colinde, prin slujbele la care participăm noi mărturisim că Hristos se naşte şi azi în inimile noastre, iar noi, cu păstorii îngenunchem şi cu magii ne închinăm preamărind pe Dumnezeu. Dacă Naşterea Domnului ne umple de bucurie de fiecare dată, aceasta înseamnă că Hristos este veşnic viu, că El deşi a murit, a înviat cu adevărat şi dăinuieşte în veşnicie. El se naşte şi se întrupează în noi, în viaţa şi în inima fiecărui credincios <<iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor>> (Matei 28, 19), iar Sf. Ap. Pavel zice <<Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine>> (Galateni 2, 20) arătând că în toată viaţa noastră Îl simţim pe Domnul fiind cu noi şi întru noi. Dar nu este îndeajuns doar să ne bucurăm, să cântăm şi să preamărim pe Domnul Hristos cel născut în ieslea Betleemului. Se cuvine să păţim pe urmele Lui, să ne străduim a vieţui aşa cum a vieţuit El, aşa cum ne învaţă Sf. Ap. şi Ev. Ioan, când ne spune: <<Cine zice că petrece în Hristos dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble>> (1 Ioan 2, 6). Multe virtuţi găsim în viaţa Mântuitorului pe care se cuvine să ni le însuşim şi să le facem roditoare în viaţa noastră. Desigur toate aceste virtuţi se cuprind într-una singură: dragostea sau iubirea”, arată Episcopul Visarion în mesajul său.

Citiţi continuarea în ediţia tipărită a ziarului DELTA.