Cele mai vechi cămăşi păstrate în colecţia Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Tulcea sunt datate la sfârşitul se-colului XIX şi începutul secolului XX.
Despre cămaşa tradiţională şi despre portul popular din Dobrogea de Nord, am stat de vorbă cu dr. Iuliana Titov, şef serviciu în cadrul muzeului.
„Una dintre piesele nelipsite din portul tradiţional dobrogean este cămaşa. Cele mai vechi forme de cămăşi păstrate în colecţia Muzeului de Etnografie şi Artă Populară sunt datate la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Acestea sunt realizate din pânză de bumbac, din pânză simplă/limpede sau chirachie/învărgată, obţinută prin introducerea unor fire de bumbac mai gros numit tiriplic, sacâz sau bumbac crunt. Pânza era ţesută la războiul de ţesut orizontal şi de aceea foile aveau o lăţime între 50-70 cm. Cămaşa avea forma dreaptă, lungă până la glezne, adică avea poale. Trupul cămăşii se realiza dintr-o singură lungime de pânză, pe lăţimea normală a materialului, iar corpul se îmbrăca trecând peste umeri şi decupându-se la sfârşit <<gura cămăşii>>. În credinţa populară, partea prin care trece capul se tăia la sfârşit se considera că astfel <<gura soacrei e închisă>>, iar fata va avea parte de un trai liniştit în familie”, spune Iuliana Titov.
Citiţi continuarea în ediţia tipărită a ziarului DELTA.
