O ruptură pe care nimeni nu şi-o dorea, dar pe care o trăim cu toţii – în societate, în politică, în comunităţi, uneori chiar şi în familii. Un an în care am vorbit mult unii despre alţii şi prea puţin unii cu alţii.
De aceea, 1 Decembrie, Ziua Naţională, doare mai tare anul acesta.
Pentru că, la mai bine de 100 de ani de la Marea Unire, noi, generaţia de azi, încă nu ne ridicăm la maturitatea, luciditatea şi simţul istoric ale celor care au făcut Unirea.
Ei au avut curajul să lase la o parte ambiţiile mărunte, ranchiunele şi orgoliile politice.
Noi încă ne lăsăm prinşi în conflicte mici, în tabere, în calomnii, în măcinări interne care nu aduc nimic bun României.
Generaţia Unirii a construit o ţară.
Noi riscăm, prin comportamentul nostru politic, să fragmentăm ceea ce ei au clădit cu sacrificiu.
Politica ultimului an ne-a arătat cât de uşor se poate pierde încrederea şi cât de repede poate fi semănată discordia.
Dar 1 Decembrie ne obligă moral la altceva: la luciditate, la responsabilitate, la un minim respect faţă de românii care au pus ţara mai presus de funcţii şi mize electorale.
Astăzi nu avem nevoie de discursuri pompoase, de ii purtate pe sub sacouri şi cocarde tricolore în piept.
Avem nevoie de maturitate. De lideri care să refuze instinctul dezbinării şi să readucă normalitatea în spaţiul public. De lideri care să comunice, nu să excomunice.
De lideri care înţeleg că o ţară nu se conduce cu impulsuri, cu panică sau cu vendete între categorii sociale, ci cu coerenţă, viziune şi caracter.
România are nevoie de o clasă politică demnă de generaţia care a făcut Unirea.
O generaţie care nu s-a certat pe scaune, ci a construit un destin.
La mulţi ani, România!
Să avem înţelepciunea să ne ridicăm la nivelul celor care au făcut posibil 1 Decembrie 1918.
Comunicat de presă
