Doi tineri talentaţi din Tulcea, Alexandru Alexe şi Corina Anamaria Constantin, s-au făcut remarcaţi la cea de-a cincizeci şi una ediţie a Concursului Naţional de Poezie „Panait Cerna”, organizat între 26 septembrie şi 3 decembrie de Centrul Cultural „Jean Bart” Tulcea.

Alexandru Alexe:  „Deodată, m-a lovit inspiraţia de parcă ar fi vrut să îmi facă o vânătaie”

Alexandru Alexe a obţinut premiul III la secţiunea „Versum Novum”, dedicată elevilor, în cadrul Concursului Naţional de Poezie „Panait Cerna”.

Alexandru este elev la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” şi a participat în cadrul concursului cu şapte poezii. Acestea nu au o temă comună, abordând dragostea, literatura, familia, societatea şi oraşul său, Tulcea. Tânărul are 18 ani şi îi place să citească, scrie şi rescrie texte. În timpul liber îi place să taie lemne, precizând cu umor că, poate, într-o altă viaţă a fost tâmplar.

„Mă cheamă Alexandru Alexe (poate suna amuzant, însă mie-mi place), am împlinit de curând 18 ani, deşi prefer să nu mă gândesc prea mult la asta, şi sunt elev la liceul Moisil. Am participat cu mai multe poezii – şapte, mai exact. Ele nu au o temă comună: vorbesc despre dragoste, literatură, familie şi societate, aşa cum le văd eu. Totuşi, elementul care <<leagă>> toate textele este Tulcea, deşi nu am intenţionat să fie aşa”, ne-a declarat Alexandru Alexe.

Alexandru şi-a descoperit pasiunea pentru scris încă din clasa a V-a, când profesoara sa a citit un fragment din compunerea lui în faţa clasei.

„Deodată, m-a lovit inspiraţia de parcă ar fi vrut să îmi facă o vânătaie”, povesteşte el, şi de atunci nu a mai încetat să scrie.

„Pasiunea de a scrie am descoperit-o în clasa a V-a, când am dat un test iniţial la română. Profesoara mea de atunci a citit, după ce a corectat lucrările, câteva fragmente din compunerile scrise de către noi la ultimul exerciţiu. Printre ele se număra şi o frază din textul meu: <<Deodată, m-a lovit inspiraţia de parcă ar fi vrut să îmi facă o vânătaie.>> Din acea zi, am început să scriu”, spune Alexandru.

Corina Anamaria Constantin: „Eu sunt poezia mea: fragilă şi puternică în acelaşi timp”

Corina Anamaria Constantin, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, a reuşit să câştige premiul „Aegyssus”, destinat autorilor tulceni, în cadrul Concursului Naţional de Poezie „Panait Cerna”. Ea a participat cu un grupaj de cinci poezii, explorând mai multe direcţii poetice unite de preocuparea pentru condiţia fiinţei umane şi dimensiunea spirituală a existenţei.

„Am participat la Concursul Naţional de Poezie Panait Cerna cu un grupaj de cinci poezii, având tema la alegere. În creaţiile mele am explorat mai multe direcţii poetice, unite de preocuparea pentru condiţia fiinţei umane şi pentru dimensiunea spirituală a existenţei. În unele poezii am surprins dualitatea trup-suflet, unde trupul apare ca o colivie grea, iar sufletul aspiră spre libertate şi lumină. Alte texte au abordat claustrarea şi degradarea interioară, folosind imagini de spaţii închise, ziduri crăpate şi tăcere apăsătoare, ca simboluri ale limitelor şi fragilităţii umane. Am explorat şi tema morţii ca trecere, cu imagini apocaliptice şi simboluri întunecate, dar deschizând totodată perspectiva unei renaşteri dincolo de sfârşit. O altă poezie a dezvoltat dragostea eternă, prezentată ca forţă ce nu poate fi distrusă de timp sau moarte, rămânând ca o rană deschisă în eternitate. În ansamblu, grupajul reflectă aspiraţia spre absolut şi nemărginire, dorinţa de a depăşi limitele pământeşti şi de a se contopi cu lumina şi infinitul. Toate aceste poezii au fost procesate sub sistemul motto, care le conferă unitate şi sens: <<Din cenuşa întunericului, se naşte lumina>>. Acest motto nu este doar un crez, ci un fir roşu ce străbate fiecare vers, o lege interioară a creaţiei mele. El transformă întunericul în spaţiu de germinare, cenuşa în materie a renaşterii şi lumina în ţelul suprem al fiinţei. Astfel, chiar şi atunci când cobor în abisurile claustrării, ale morţii sau ale destrămării, poezia mea caută mereu să se ridice, să se purifice şi să se contopească cu infinitul”, ne-a declarat Corina Anamaria Constantin.

Ea şi-a descoperit pasiunea pentru scris în urma unei provocări la ora de limba şi literatura română şi de atunci scrisul a devenit o formă de terapie şi de exprimare a trăirilor.

„Mi-am descoperit pasiunea de a scrie în urma unei provocări la ora de limba şi literatura română, coordonată de profesoara mea, Oana Agache, căreia îi mulţumesc pe această cale pentru sprijinul şi îndrumarea oferite încă din clasa a IX-a şi până astăzi. Acea provocare a fost scânteia care a aprins în mine dorinţa de a scrie, iar de atunci totul a înflorit: am început să scriu tot mai mult, să pun pe hârtie ceea ce simt, ceea ce îmi doresc şi felul în care privesc lumea. Scrisul a devenit nu doar un exerciţiu artistic, ci şi o formă de terapie, un mod de a mă regăsi şi de a transforma emoţiile în cuvinte. Consider că pasiunea mea pentru poezie nu s-a născut din întâmplare, ci dintr-o provocare care s-a transformat într-o chemare, într-un mod de a fi şi de a respira prin cuvinte”, ne-a spus eleva.

Citiţi continuarea în ediţia tipărită a ziarului Delta.