Alegerile locale din 2024 au adus o schimbare de direcţie pentru comuna Baia, conducerea fiind preluată de liberala Liliana Marinescu. La împlinirea a doi ani de la preluarea mandatului, primarul a oferit un interviu pentru Ziarul „Delta” în care a vorbit despre planurile de viitor şi provocările întâlnite până acum, subliniind importanţa de a duce la capăt investiţiile care schimbă concret viaţa de zi cu zi a cetăţenilor precum centrul sportiv, sediul primăriei şi etapa întâi a investiţiei de extindere a reţelei de gaze.

– Ne aflăm la jumătatea mandatului, primul pentru dvs. ca primar. Dacă ar fi să priviţi în urmă, care este cea mai mare realizare a acestei prime jumătăţi de mandat?

– Cred că cea mai mare realizare nu este un singur proiect, ci faptul că am reuşit să punem administraţia într-un ritm de lucru mult mai intens şi să transformăm multe nevoi ale comunei în proiecte concrete. Sunt foarte mândră de proiectele sociale pe care le-am atras şi pe care le implementăm, în special cele dedicate persoanelor vârstnice, copiilor şi familiilor vulnerabile. Pentru mine, dezvoltarea unei comune nu înseamnă doar asfalt şi clădiri, ci şi grija faţă de oamenii care au cea mai mare nevoie de sprijin. Nu pot să nu reamintesc totuşi proiectele mari cu care ne aflăm în implementare: construire centru sportiv, gazele, reabilitare sediu primărie, iluminat public, achiziţie de maşină pentru pompieri şi multe altele. În acelaşi timp, am continuat să pregătim şi investiţii în infrastructură şi să căutăm permanent surse de finanţare, pentru că bugetul unei comune nu poate susţine singur toate nevoile existente.

– În campania electorală aţi prezentat o listă de priorităţi. Câte dintre promisiunile de atunci s-au transformat deja în proiecte concrete şi care sunt blocate sau au fost amânate?

– O parte importantă dintre priorităţile asumate atunci sunt astăzi fie proiecte finalizate, fie în implementare, fie proiecte pentru care avem documentaţii sau finanţări obţinute. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de a promite lucruri doar pentru că sună bine. Unele investiţii se mişcă mai repede, altele depind de ghiduri de finanţare, avize, proceduri sau de bugetele naţionale. Sunt şi proiecte pe care mi-aş fi dorit să le vedem mai avansate până acum, dar prefer să spun sincer oamenilor când un proiect este întârziat decât să creez aşteptări false. La finalul mandatului mi-aş dori să putem pune, foarte simplu, lista promisiunilor lângă lista lucrurilor realizate şi fiecare cetăţean să poată judeca. Şi credeţi-mă, asta voi face!

– Dacă aţi putea da timpul înapoi cu doi ani, ce decizie aţi lua diferit sau ce greşeală administrativă aţi evita?

– Nu cred că aş schimba ceva important din deciziile pe care le-am luat şi nici din felul în care am muncit în aceşti doi ani. Dacă aş putea schimba ceva, probabil m-aş schimba puţin pe mine. Mi-aş dori să învăţ să nu mai pun chiar totul la suflet şi să nu mă mai consum atât de mult pentru fiecare problemă, pentru fiecare nemulţumire sau pentru fiecare lucru care nu iese atât de repede cum mi-aş dori. Funcţia aceasta vine cu foarte multă responsabilitate şi, atunci când îţi pasă cu adevărat de ceea ce faci, este greu să închizi pur şi simplu uşa biroului şi să laşi problemele acolo. De multe ori le iau cu mine acasă. Poate că, dacă aş lua-o de la început, aş încerca să învăţ mai repede să păstrez un echilibru, fără să-mi pierd însă implicarea şi grija faţă de oameni.

– Care sunt principalele trei proiecte de infrastructură sau dezvoltare pe care speraţi să le finalizaţi până la sfârşitul acestui prim mandat?

– Prioritatea este să ducem la capăt investiţiile care schimbă concret viaţa de zi cu zi a oamenilor. Mă refer, în primul rând, la centrul sportiv, la proiectul privind sediul primăriei şi la etapa întâi a proiectului de extindere a reţelei de gaze. Sunt proiecte importante pentru comună, fiecare răspunzând unei nevoi diferite: infrastructură pentru copii, tineri şi comunitate, condiţii mai bune pentru serviciile publice şi, bineînţeles, acces la o utilitate esenţială pentru gospodării. Avem proiecte importante în lucru şi îmi doresc ca, la finalul mandatului, oamenii să nu audă doar despre ele, ci să le vadă finalizate şi să le poată folosi efectiv. Pentru mine, acesta este cel mai important lucru: proiectele să nu rămână pe hârtie, ci să se transforme în investiţii reale pentru Baia.

– Cum arată situaţia financiară a primăriei? În ce măsură bugetul local a reuşit să acopere nevoile comunităţii şi ce procent din investiţii provine din fonduri europene sau guvernamentale?

– Situaţia financiară trebuie privită realist. Bugetul local poate acoperi funcţionarea curentă şi o parte dintre investiţii, dar nu poate susţine singur ritmul de dezvoltare de care comuna are nevoie. De aceea am pus foarte mare accent pe atragerea fondurilor europene şi guvernamentale. Pentru o comună ca Baia, capacitatea de a identifica finanţări şi de a pregăti proiecte bune este esenţială. În ultimii doi ani am atras şi am pus în mişcare proiecte cu valori mult peste ceea ce s-a implementat în ultimii 20 de ani. La momentul acesta, la nivelul comunei Baia investiţiile din fonduri europene sunt în proporţie de peste 80%.

– Cum aţi descrie relaţia şi colaborarea cu Consiliul Local în aceşti doi ani? Aţi reuşit să construiţi majorităţi pentru proiectele importante sau v-aţi lovit de blocaje politice?

– În administraţia locală este normal să existe opinii diferite. Eu am încercat să păstrez discuţia asupra proiectelor şi asupra interesului comunei. Nu consider că un proiect bun trebuie să fie al primarului, al unui partid sau al unui consilier. El trebuie să fie al comunităţii. Au fost şi discuţii mai dificile, au existat puncte de vedere diferite, dar proiectele importante trebuie explicate, argumentate şi susţinute cu documente. Îmi doresc ca, indiferent de diferenţele politice, atunci când vorbim despre dezvoltarea comunei să putem găsi puncte comune.

– Fiind la primul mandat, cum s-a schimbat percepţia dumneavoastră despre funcţia de primar din interior, comparativ cu ceea ce credeaţi din exterior?

– Nu pot spune că am descoperit o realitate complet diferită faţă de ceea ce îmi imaginam. Ştiam că funcţia de primar înseamnă multă responsabilitate, foarte multă muncă şi foarte multe decizii. Ceea ce am înţeles însă mult mai bine din interior este cât de complexă este această responsabilitate. Primarul nu este doar omul care decide. Este omul care trebuie să găsească soluţii între lege, buget, proceduri, oameni şi foarte multe aşteptări legitime. Sunt zile în care, în câteva ore, treci de la un proiect de milioane de lei la problema unei persoane care nu are cu ce să-şi cumpere medicamentele. Şi ambele trebuie tratate cu aceeaşi seriozitate. Poate cel mai mult am învăţat cât de greu este să te desprinzi, la sfârşitul zilei, de toate aceste probleme. Când te implici foarte mult, nu rămân pur şi simplu la uşa primăriei. Le iei cu tine, le gândeşti, cauţi soluţii şi după program. Din acest punct de vedere, funcţia este mult mai solicitantă personal decât se vede din exterior.

– Care este cea mai frecventă nemulţumire pe care cetăţenii v-o transmit în audienţe sau pe reţelele de socializare şi cum încercaţi să o rezolvaţi?

– Cele mai grele probleme pe care ni le aduc oamenii nu sunt întotdeauna legate de drumuri sau de infrastructură. Foarte multe ţin de viaţa lor de zi cu zi: oameni care nu se mai descurcă financiar, pensionari cu venituri foarte mici, persoane bolnave care au cheltuieli mari cu medicamentele, familii care abia reuşesc să acopere utilităţile, hrana şi celelalte cheltuieli de bază. Sunt şi situaţii în care oamenii vin la primărie nu doar pentru o cerere sau un document, ci pentru că pur şi simplu nu mai ştiu unde să caute ajutor. Uneori este vorba despre boală, singurătate, lipsa sprijinului din partea familiei sau despre persoane vârstnice care nu se mai pot gospodări singure. Aici cred că administraţia locală trebuie să fie mai mult decât un loc unde se depun acte. Încercăm să vedem ce soluţii există concret: beneficii sociale, servicii de îngrijire, sprijin prin proiectele pe care le implementăm, îndrumare către instituţiile competente sau, pur şi simplu, să fim alături de omul respectiv atunci când are nevoie. Sigur că există şi nemulţumiri legate de infrastructură, utilităţi sau timpul în care se rezolvă anumite solicitări. Şi îi înţeleg pe oameni. Cetăţeanul nu este interesat de circuitul unui aviz sau de durata unei proceduri de achiziţie. El vrea să vadă problema rezolvată. Încercăm să răspundem cât mai repede acolo unde depinde direct de noi şi să explicăm sincer atunci când există etape administrative pe care nu le putem ocoli.

– Cum aţi gestionat aparatul administrativ din primărie? Aţi găsit o echipă performantă sau a fost nevoie de o reorganizare a instituţiei pentru a funcţiona în ritmul dorit de dumneavoastră?

– Am găsit oameni cu experienţă şi oameni foarte implicaţi, dar orice administraţie trebuie să se adapteze permanent. Volumul de muncă a crescut enorm, mai ales odată cu proiectele europene, digitalizarea, noile obligaţii şi cerinţele de raportare. Am încercat să responsabilizez fiecare compartiment şi să construim o echipă în care fiecare să ştie foarte clar ce are de făcut. Nu cred în ideea că un primar poate face singur performanţă. Dacă aparatul administrativ nu funcţionează, nici primarul nu poate funcţiona. Şi da, am făcut şi reorganizare şi am rămas fix echipa care îşi doreşte să muncească!

– Care a fost cel mai critic moment sau cea mai mare criză cu care v-aţi confruntat în aceşti doi ani şi cum aţi gestionat-o?

– Au fost mai multe situaţii dificile, dar cele mai grele sunt întotdeauna cele în care problema unui om nu suportă amânare, în timp ce administraţia este obligată să respecte proceduri. Am avut momente în care a trebuit să găsim foarte repede soluţii pentru persoane vulnerabile, situaţii sociale sau probleme urgente ale comunităţii. În astfel de momente am învăţat că este foarte important să ai o echipă care răspunde, să comunici şi să nu amâni deciziile care pot fi luate legal.

– Există proiecte pe care comunitatea şi le doreşte mult, dar pe care nu le puteţi implementa din cauza birocraţiei sau a lipsei de fonduri? Cum le explicaţi acest lucru cetăţenilor?

– Da, bineînţeles. Sunt lucruri pe care le vrem şi noi la fel de mult ca cetăţenii, dar între dorinţă şi execuţie există finanţare, proiectare, avize, achiziţie publică, eventual contestaţii şi termene de implementare. Încerc să nu folosesc birocraţia ca scuză. Oamenilor trebuie să le spui exact unde este proiectul, ce lipseşte şi ce faci ca să îl duci mai departe. Cred că este mult mai sănătos să spui „suntem în etapa aceasta şi avem problema aceasta” decât să spui în fiecare an că „se va face”.

– Mai sunt doi ani până la următoarele alegeri locale. Care este prioritatea absolută pentru a doua jumătate a mandatului dumneavoastră?

– Finalizarea proiectelor începute. Prima jumătate a mandatului a însemnat foarte multă muncă de pregătire, documentaţii, finanţări, proceduri şi pornirea unor investiţii. A doua jumătate trebuie să însemne rezultate vizibile. Avem 16 proiecte şi rezultatele deja se văd! Vreau să finalizăm cât mai multe dintre cele începute şi să lăsăm în urmă investiţii funcţionale, nu hârtii.

– Cum răspundeţi criticilor aduse de opoziţia politică din localitate în această perioadă de mijloc de mandat?

– Critica este firească într-o democraţie şi uneori chiar este utilă. Dacă este o critică justificată, trebuie să o asculţi şi să corectezi. Dacă este doar politică, cel mai bun răspuns nu este o ceartă, ci munca. Eu prefer să răspund cu documente, cu proiecte şi cu rezultate. Nu vreau ca energia administraţiei să se consume în conflicte personale. Oamenii ne-au trimis aici să administrăm comuna, nu să ne certăm. Oamenii acum au văzut şi ce înseamnă să te implici, să alergi şi să faci pentru comună.

– Având în vedere experienţa acumulată în aceşti doi ani, aveţi în plan să candidaţi pentru un al doilea mandat pentru a continua proiectele începute?

– Mi se pare prea devreme să transform următorii doi ani într-o campanie electorală. Acum am un mandat de dus la capăt şi foarte multe proiecte de finalizat. Cred că oamenii trebuie să vadă întâi ce am făcut în aceşti patru ani, iar apoi o astfel de decizie poate fi discutată. În momentul de faţă, prioritatea mea este să-mi fac cât mai bine treaba pentru care am fost aleasă.