INTERVIU CU IOAN CURTEAN DE HONDOL
Domnule Ioan Curtean de Hondol, știm că ați făcut carieră în SUA. Cum ați ajuns tocmai la Tulcea?
Eu m-am întors în țară în 6 ianuarie 1990, după ce am locuit 30 de ani în Statele Unite, pentru că am vrut să particip la renașterea țării noastre. În SUA mi-am completat studiile în teatru, dar și în aritectură și inginerie. M-am întors în țară plin de entuziasm. Aveam cunoștințe, aveam niște bani, aveam niște relații internaționale și voiam să contribui la progresul țării mele. Am făcut la fel prietenul meu, regretatul Ion Rațiu. Aveam în cap un plan, să reconstruiesc drumurile, așa cum bunicul meu a construit drumuri și căi ferate în Ardeal. Eu am crescut pe șantier. De aceea am adus în țară companii renumite și am găsit și fondurile necesare, garantate de compania de investiții Mill Bank, din Londra, care reprezenta Fuji Bank. Ceea ce nu era puțin lucru la vremea aceea. Dar am avut numeroase piedici și nu s-a intimplat nimic. După cum vedeți în 30 de ani s-au construit puțini kilometri de autostrăzi și circulăm pe drumuri construite pe vremea bunicului meu. Apoi, am reușit să aduc firma Kaiser Enginering pentru a moderniza cocseriile cobinatului siderurgic din Galati, pe care le cunoșteam de pe timpul lui Ceaușescu, cand aduceam vapoare cu carbune special la Galați. Eu colaboram cu firma Kaiser Enginering, care avea filiale în toata lumea. Din păcate și aceste demersuri mi-au fost stopate, pentru că au fost alte interese. În cele din urma am ajuns la Tulcea.
Care este povestea cu fabrica Tulco Tulcea?
Este o poveste în care am avut prea multă încredere în onestitatea semenilor mei și în mediul de afaceri din țară. Din 1992 și până în 1998 am susținut producția fabricii Tulco. Iar în 1998 am devenit actionarul majoritar al fabricii Tulco. De atunci și până în 2008, fabrica Tulco și-a diversificat producția de la 38 de produse până la 338 de produse, sub marca “Hondol Delicatese.”
Lucrurile au mers pînă la un moment dat foarte bine. Dar concurența neloială ne-a afectat foarte puternic. Asa cum s-a intâmplat cu majoritatea fabricilor din România. Mai întâi au făcut o fabrică de pește la Jurilovca și ne-au luat o parte din muncitori și mai ales laboratorul.
În același an au început importul de conserve de calitate inferioară, fără taxe vamale, la preț de dumping. Și astfel încet, încet ne-au redus distribuția și comenzile de conserve. Deoarece noi nu aveam o lege a calității și a protejării industriei autohtone. Așa am ajuns ca în țară să se consume preponderant alimente de import de calitate inferioară.
Domnule Ioan Curtean de Hondol ce aveti de gând să faceți în viitor la Tulcea?
Am planuri mari pentru Tulcea care este un oraș cu un excepțional potențial turistic, ca poartă de intrare în Delta Dunării. Eu am participat la construirea renumitului Las Vegas. Cand am ajuns eu acolo prin 1978, Las Vegas, arăta mult mai rău decât Tulcea. Dintr-un loc aflat în mijlocul pustiului, fără apă și vegetație, au construit unul dintre cel mai renumite orașe turistice din lume. Visez ca Tulcea sa devină un fel de Las Vegas al turismul românesc. De mai mulți ani am proiectat un mare centru turistic care să ofere turistilor conditii asemănatoare cu celalate renumite orașe turistice ale lumii. Iar în ce privește peștele, am vorbit deja cu prietenul meu, Jon Otto Hodevik, care este patronul companiei Global Fish International, din Norvegia, care m-a ajutat la aprovizionarea cu pește, pentru ca noi am pierdut și flota de pescadoare pe care o aveam, am vorbit deci să facem o fabrică nouă de pește la Tulcea, cu tehnologie modernă în parteneriat cu Global Fish International.
Trăim vremuri de mare schimbare și trebuie să ținem pasul pasul. Eu cred că este nevoie de o viziune de dezvoltare integrată a acestei regiuni minunate și de implementare a strategiilor de succes în domeniul dezvoltării turistice. Cred că a sosit timpul să ne deșteptăm!
Horia Pătruţ
