Grigore Carată face parte din tagma artiştilor care evoluează cu dezinvoltura şi sinceritate pe tărâmul unei tradiţii picturale bine învăţate, spunea Ibrahima Keita. Pe parcursul anilor a avut numeroase expoziţii personale pe plan local, dar şi naţional. Artistul a participat şi la expoziţii internaţionale desfăşurate în  Albania, Italia şi Ungaria.

– De cât timp aveţi nevoie pentru a realiza o pictură?

– Eu sunt adeptul stilului mai puţin elaborat, în sensul că lucrez rapid, pentru că acuarela pe care o fac se lucrează pe ud sau semi-ud, nu lucrez în straturi suprapuse. Îţi trebuie o anumită măiestrie, tehnică pentru a rezolva din câteva pete sau linii o lucrare care are multă prospeţime. Am ales stilul acesta deoarece îmi place ca acuarela să lucreze singură, culorile să fuzioneze, chiar dacă sunt amestecuri întâmplătoare. Pot ieşi nişte lucruri extraordinare pe care artistul nu le poate obţine altfel. Plăcerea mea este să lucrez spontan, rapid şi cu multă vigoare. De altfel, şi în lucrările mele în ulei încerc acelaşi lucru. Lucrarea trebuie să aibă prospeţime şi foarte multă culoare pe lângă compoziţie.

– Credeţi că pictura este suficient de apreciată în România?

– Lumea nu prea are timp de aşa ceva. Nu pot spune că românii sunt mai puţin aplecaţi către domeniul acesta decât alte popoare. Peste tot în lume artistul n-o duce foarte bine, sunt excepţii şi pe aceia îi vedem în istoria artelor. Pentru un artist, important este să aibă din ce trăi, ca să poată picta cât mai mult. Sunt şi colecţionari, oameni care vin la vernisaje, dar sunt puţini, deoarece lumea este prea preocupată de traiul zilnic ca să se mai gândească şi la pictură.

– Îmi puteţi spune dacă aveţi tablouri scoase la vânzare?

– Sigur că am, la Fondul Plastic se găsesc lucrări de ale mele oricând. Eu ţin o strânsă legătură cu acesta, deoarece noi avem posibilitatea prin acest fond să vindem lucrări. Chiar dacă ele par scumpe pentru marea masă, este singura modalitate de a achiziţiona un tablou autentic. Cred că am vreo 8-10 lucrări la vânzare, ele rămân din expoziţii. O acuarelă la Fondul Plastic este în jur de 1.200 lei. Putem pune nişte preţuri foarte mici, iar atunci se ridică un semn de întrebare, lumea gândindu-se că artistul nu este foarte apreciat, iar dacă sunt preţuri foarte mari nu se cumpără. Cea mai scumpă lucrare vândută de mine este de 1.700-2.000 de lei, dar nu în Tulcea. Sunt persoane care au achiziţionat lucrări şi se bucură de acest lucru, în fiecare dimineaţă o privesc, se simt bine, se încarcă pozitiv şi toată lumea este fericită.

Citiţi continuarea în paginile ziarului DELTA.