Se cuvine ca în ziua Naşterii Domnului, ziua în care Dumnezeu a venit la noi, să ne străduim să fim vrednici de acest moment unic din viaţa omenirii, să fim mai buni, mai drepţi, mai iubitori de aproapele, mai harnici făcători de pace, afirmă Preasfinţitul părinte Visarion, Episcopul Tulcii, în Pastorala de Crăciun.
Preasfinţitul părinte Visarion atrage atenţia că mulţi dintre noi avem o concepţie descreştinată despre lume şi despre viaţă, şi de aici vine şi criza morală şi cea economică în care ne aflăm. Răutatea, violenţa în familie şi chiar şi în şcoală, vorbirea de rău, lipsa de iubire şi de respect faţă de aproapele nostru îşi au obârşia în viaţa depărtată de Dumnezeu pe care o ducem.
„Trebuie să fim conştienţi de faptul că trăinicia neamului şi a Bisericii noastre nu se poate întemeia decât pe învăţăturile Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos şi pe preceptele moralei creştine”, spune Preasfinţitul părinte Visarion.
Mai jos puteţi parcurge integral această cuvântare a Preasfinţitul părinte Visarion.
Pastorala de Crăciun a Preasfinţitului părinte Visarion:
Naşterea Domnului – Darul păcii
+VISARION
DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL TULCII
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept credincioşilor creştini din aceată Eparhie,
Har, milă şi pace de la Dumnezeu,
iar de la noi arhierească binecuvântare!
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu
şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
(Luca 2, 14)
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Cu ajutorul Părintelui Ceresc am ajuns şi în acest an la praznicul Naşterii Domnului sau Crăciunul, zi plină de lumină, de pace şi de bucurie nesfârşită.
De peste două milenii mărim cu acest preafrumos imn „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14) Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi în această zi Prea Sfinţită toţi credincioşii sfintei noastre Biserici, dimpreună cu toţi creştinii din întreaga lume prăznuiesc după frumoase şi străvechi datini, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, ca Mântuitor al oamenilor şi Domn al păcii.
Poate niciodată cuvintele acestui imn îngeresc cântat deasupra ieslei din Betleem în noaptea sfântă nu pătrund mai adânc în inimile şi în sufletele noastre ca în aceste zile de sărbătoare.
Prin înţelesul lor mântuitor ele, devin pentru noi un îndemn şi o chemare sfântă la pace şi la bunăvoire. Cu adevărat este o cântare angelică, o cântare a cerului ce ni se adresează nouă pământenilor, iar glasul colindelor şi al cântărilor de la sfintele slujbe ne înnobilează fiinţa şi ne cheamă la o viaţă nouă, la o curăţie sufletească, la o adevărată şi adâncă trăire creştină.
Ascultăm cu fior duhovnicesc cuvintele pline de har ale prorocului Isaia care ne spun „că Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5-6).
Iubiţii mei,
Sărbătoarea Crăciunului este o zi a bucuriei, a păcii şi a vieţii. Este ziua în care „aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16).
Naşterea Pruncului Iisus de la Duhul Sfânt şi din Prea Curata Fecioara Maria înseamnă un lucru mai presus de fire şi anume că însuşi Dumnezeu s-a întrupat şi s-a făcut om pentru lumea văzută şi pentru noi oamenii.
Prin căderea în păcat a protopărinţilor noştri Adam şi Eva întregul univers, cu toate frumuseţile şi creaturile lui şi-au pierdut strălucirea avută la începutul creaţiei. Pământul avea să crească „spini ţi pălămidă” (Facere 3, 18) iar neamul omenesc a căzut în „robia stricăciunii” din care după cuvântul Sf. Ap. Pavel „făptura însăşi se va izbăvi, pentru ca să se bucure de libertatea fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8, 21).
Omul trebuia să revină la starea cea dintâi, la perfecţiunea pe care o avusese când a fost creat de către Dumnezeu şi pe care a pierdut-o în urma păcatului neascultării. Din dragoste pentru om ca şi pentru lume „când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5).
Într-adevăr însuşi Mântuitorul Hristos a arătat că „păstorul cel bun îşi pune sufletul său pentru oile sale, pentru că acestea viaţă să aibă şi încă din belşug” (Ioan 10, 10).
Întreaga viaţă şi activitate mesianică a Mântuitorului, de la ieslea săracă a Betleemului şi până la Jertfa Sa de bunăvoie pe Cruce, a fost o jertfire totală pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. El a surpat zidul vrajbei dintre Dumnezeu şi om şi ne-a deschis calea către nemurire şi către Rai aşa cum glăsuieşte colinda:
„Raiul cel închis / Azi iar s-a deschis,
Şarpelui cumplit / Capul s-a zdrobit
Şi strămoşii iară / Prin sfânta Fecioară
Iar s-au înnoit”
Se cuvine aşadar ca în această zi în care Dumnezeu a venit la noi să fim la înălţimea acestei dumnezeieşti bunătăţi. Să ne străduim să fim vrednici de acest moment unic din viaţa omenirii, să fim mai buni, mai drepţi, mai iubitori de aproapele, mai harnici făcători de pace.
Şi aceasta pentru că un adevărat creştin trebuie să fie o făclie luminoasă răspândind în jurul lui dragoste faţă de familie, faţă de semenii săi ca şi faţă de natura înconjurătoare, după cuvântul Domnului Iisus „aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16) iar Sf. Ap. Petru spune lămurit că fiecare creştin „să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug şi să caute pacea şi să o urmeze” (1 Petru 3, 10-11).
Iubiţi credincioşi,
Mântuitorul Iisus Hristos cel născut din Sf. Fecioară Maria ne-a adus pacea cea adevărată, căci El ne-a spus „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27). Dar această pace trebuie dorită şi apărată, căci numai în pace putem lucra, numai în pace ne putem ruga ca să câştigăm pacea sufletului care ne îndreaptă către dragostea faţă de aproapele nostru, pacea trupului care ne ajută să trăim în muncă cinstită, în linişte şi în cumpătare.
„Omul cel Nou” de care vorbeşte Sf. Ap. Pavel în Epistola către Efeseni 2, 14 – 16, este omul în care locuieşte pacea lui Dumnezeu şi care lucrează pentru împăcarea oamenilor cu Dumnezeu şi întreolaltă.
Pacea este un dar al lui Dumnezeu şi roadă a Duhului Sfânt (Galateni 5, 22) căci Dumnezeu este „Dumnezeul păcii” (Romani 15, 33) iar pacea trebuie căutată şi însoţită de dreptate şi de bucurie pentru că „Împărăţia lui Dumnezeu este dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14,17).
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Trăim astăzi într-o lume încercată, într-o lume plină de lipsuri, de încercări şi de războaie.
Din păcate mulţi dintre noi avem o concepţie descreştinată despre lume şi despre viaţă, şi de aici vine şi criza morală şi cea economică în care ne aflăm. Răutatea, violenţa în familie şi chiar şi în şcoală, vorbirea de rău, lipsa de iubire şi de respect faţă de aproapele nostru îşi au obârşia în viaţa depărtată de Dumnezeu pe care o ducem.
Trebuie să fim conştienţi de faptul că trăinicia neamului şi a Bisericii noastre nu se poate întemeia decât pe învăţăturile Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos şi pe preceptele moralei creştine.
Precum ziceau bătrânii în colinde „Vremea e să vă treziţi”, deci este vremea să ne trezim şi noi ca neam şi ca Biserică din „somnul cel de moarte” şi să ne deşteptăm ca să putem împlini şi noi îndemnul Sf. Ap. Pavel care ne zice: „să ne îmbrăcăm cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare” (Col. 3, 12).
Aşadar să ne îmbrăcăm în hainele credinţei, ale dragostei de Dumnezeu şi de oameni, păzindu-ne simţirile şi alungând de la noi toată patima şi răutatea, ca Pruncul Iisus să se sălăşluiască în fiinţa noastră şi să putem zice şi noi cu apostolul „de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel ce trăieşte întru mine” (Gal. 2, 20).
Să ne rugăm Mântuitorului Hristos să ne dea tuturor gândul cel bun pentru împlinirea îndatoririlor creştineşti şi cetăţeneşti prin respectarea învăţăturilor celor sfinte ale Evangheliei păcii şi a rânduielilor Bisericii noastre, iar conducătorilor ţării şi ai întregii lumi să le dăruiască înţelepciune de a se strădui pentru depărtarea tuturor pericolelor ce se abat asupra lumii şi pentru pacea şi buna înţelegere între popoare şi credinţe.
Să ne rugăm fierbinte Celui ce S-a născut în ieslea sărăcăcioasă ca pacea Betleemului cântată de îngeri şi dorită de oameni, să răsune în întreaga lume, iar noi să fim făcători de pace căci aceia „fii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).
Să împlinim îndemnul Sf. Ap. Pavel „Bucuraţi-vă desăvârşindu-vă, mângâiaţi-vă fraţilor, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi” ( II Cor. 13, 11).
Iubiţii mei,
Cu aceste povăţuiri de zidire sufletească vă dorim ca sărbătorile Crăciunului 2025, ale Anului nou 2026 şi ale Bobotezei să le petreceţi în pace, în familiile dumneavoastră, cu împliniri şi bucurii duhovniceşti şi în deplină sănătate rugându-ne ca:
Cel ce în peşteră S-a născut şi în iesle S-a culcat pentru a noastră mântuire, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru să ne mântuiască pe noi toţi! Amin!
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi toţi” (Romani 16, 24)
Sărbători fericite!
La mulţi ani!
Ai tuturor pururea rugător către Domnul Hristos,
+Visarion
Episcopul Tulcii
