Mihail Traian Barbato, administrator public al oraşului Măcin: „Actuala echipă sau mai bine zis actualul primar a preluat un colaps, colaps combinat al resursei umane, materiale şi financiare”

Într-un interviu pentru Ziarul „Delta”, Mihail Traian Barbato, administrator public al oraşului Măcin, explică motivele pentru care s-a ajuns în situaţia în care organigrama votată luna trecută prevede eliminarea funcţiei pe care o ocupă, dar şi păienjenişul afacerilor locale, împletit cu lipsurile autorităţilor.

– Începem dialogul nostru de astăzi cu scopul de a vă cunoaşte şi prezenta cititorilor dintr-o altă perspectivă decât din cea formală administrativă sau cum aţi spune dumneavoastră folosind un alt sistem de referinţă.

– Da, touche … frumoasă analogie. Aşa este, în paralel cu munca de administrator public predau fizică la o şcoală gimnazială. O experienţă nouă pe care o etichetez ca fantastică.

– Răspunsul dumneavoastră creează premizele unei prezentări mai atipice şi mai puţin oficioase. Ce vă califică pentru ambele joburi?

– Sincer nu ştiu cum să vă răspund decât că sunt inginer autovehicule rutiere, că din timpul facultăţii am practicat numai meseria pe care am studiat-o, iar din decembrie 2024 mi-am început pionieratul în administraţia publică locală. Anul trecut am adăugat în pauza de masă şi jobul de cadru didactic.

– Aţi revenit în Măcin după 30 de ani?

– Nu este adevărat. De când am plecat la facultate, permanent am rămas conectat cu oraşul. Cel puţin 2 luni pe an am fost acasă, iar o perioadă de vreo 6 ani pot spune că am fost navetist la săptămână. Cine susţine că am fost sau sunt străin de problemele şi bucuriile oraşului se înşeală. Soiul acesta de cunoaştere apriorică a dat plus valoare lui Eminescu, nu unei societăţi în ansamblul ei. Geniile nu reprezintă o majoritate covârşitoare ci o minoritate exclusivistă pe care din păcate lumea umană gregară nu o apreciază şi nu ţine cont de existenţa şi potenţialul ei.

– Cum este munca de administrator sau ca să reformulez, cum o percepeţi dumneavoastră?

– Banală!

– Vă rog să detaliaţi un pic deoarece această funcţie este foarte utilă şi încărcată de responsabilitate în cadrul aparatului administrativ. Nu poate fi banală.

– Banală datorită aşteptărilor pe care le au de la această funcţie majoritatea covârşitoare a populaţiei dar şi a funcţionarilor statului primăriei. Scopul acestei funcţii pentru mine şi pentru un primar adevărat este altul decât participarea la adunări, conferinţe, plimbări sau banalităţi ce decurg din proceduralul unei primării. Administratorul public trebuie să îşi pună în slujba primarului summum-ul abilităţilor sale fizice şi psihice, dar mai ales o fire inovatoare, pentru punerea în practică a viziunii şi planului primarului. Acelea pe care le-a promis electoratului în campania pentru alegerile locale şi pentru care a fost votat de o majoritate. Dacă nu face asta nu are ce căuta într-o primărie sau consiliu judeţean.

– Deduc că asta faceţi dumneavoastră, ăsta a fost scopul pentru care v-a luat în echipă primarul oraşului Măcin,  Mihai Duţu.

– În principiu pentru asta, dar cazul nostru are şi un specific, a fost şi un cumul de factori. Congruenţa noastră în obiective şi mod de lucru, crearea unei majorităţi în consiliul local dar şi alţi factori care ţin de firile noastre şi de experienţa profesională şi de management.

– Atunci cum explicaţi atmosfera care există acum la Măcin şi ceea ce percepe judeţul ca fiind un scandal şi o luptă la nivel local?

– Dacă îmi permite spaţiul în publicaţia dumneavoastră eu pot să prezint situaţia aşa cum o văd eu, evident argumentată, pe nişte baze factuale.

– Vă rog, trebuie să recunosc că în esenţă acesta este punctul fierbinte al interviului.

– Actuala echipă sau mai bine zis actualul primar a preluat un colaps, colaps combinat al resursei umane, materiale şi financiare. Dacă ar fi fost totul roz, nu ar fi câştigat alegerile, logic. Peste acestea s-au aşezat confortabil şi situaţia economică a ţării şi situaţia geopolitică a UE şi implicit a României. Legat de colaps există documente şi sentinţe judecătoreşti care probează că toate necazurile decurg de la vechile administraţii, actuala nu a reuşit până acum să creeze nicio datorie, ci culmea a plătit datorii făcute de predecesori. Sunt curios dacă poate aduce cineva un contraargument la ce am afirmat.  S-a reuşit acest lucru strângând cureaua, nemailuând amenzi, existenţa coeziunii la nivel de idei în echipa primarului, eficientizarea activităţilor unor departamente, actualizarea unor regulamente, cum este cel de gospodărire comunală, dar mai ales permanenta căutare de surse de venit suplimentare la bugetul local sau valorificarea unora omorâte de neglijenţă sau rea intenţie. În siajul creat de cele expuse anterior, au început să se înece o parte din obiceiurile proaste şi metehnele învechite.

– Foarte abrupt ceea ce aţi afirmat.

– Foarte adevărat. Dar eu, în ceea ce mă priveşte, consider acest mod de exprimare o calitate. La mine drumul de la ceea ce gândesc până la ce exprim se produce instantaneu, nu se pierde şi nu se distorsionează nimic.

– Nu riscaţi să deveniţi antipatic?

– Riscul acesta există pentru orice persoană oricum ar fi ea, de aceea vă acord interviul, practic vă mulţumesc pentru şansa de a deveni simpatic.

– Da, e rândul meu să spun touche. Vă rog să continuaţi povestea acestei crize de la Măcin.

– Nu e o criză, e o stare de fapt a politicii, dar nu în sensul exprimat de Kogălniceanu acum 180 de ani, ci în sensul unui globalism la nivel local. Câteva entităţi au pierdut nişte privilegii, nu sunt confortabili cu situaţia, nu ştiu să funcţioneze altfel sau într-o altfel de lume şi au început o luptă politică menită să îi readucă pe tapet. Cum? Transformându-mă pe mine intr-un soi de vinovat absolut. Majoritatea cetăţenilor nu au capacitatea de a înţelege complexitatea unui act administrativ şi orice măsură luată de guvern sau de administraţia locală este folosită pentru a-i manipula. Efectul, toată lumea strigă fie hoţii, fie ni se fură identitatea. Pe cei care au un nivel de erudiţie e mai greu să-i manipulezi. Ei înţeleg că trăim într-o lume distopică unde oligarhii gen Călcâiul de Fier (Jack London, un roman fabulos, vizionar) creează alianţe brutale şi monopolizează economii şi resurse locale şi/sau naţionale. Din fericire pentru mine , nu voi deveni un Ernest Everhard, deoarece convingerile mele politice sunt pe departe de a fi pur socialiste, aşa că, prin comparaţie cu personajul lui Jack London, eu voi muri de moarte bună, şi nu ucis. Când tipăriţi vă rog să folosiţi ghilimele ca să fim ceea ce se numeşte politically correct. Lipsa educaţiei ne face să înţelegem fix ce nu trebuie.

– La ce privilegii vă referiţi?

– Când am preluat funcţia, primul lucru care mi s-a transmis de către domnul primar a fost, Barbato nu avem niciun chior şi avem datorii de peste 11 milioane lei. Avem nevoie de bani dacă vrem Şcoala Veche, Parcul Tineretului, Piaţa Civică, Centură, etc… Am înţeles perfect ce am de făcut, ca să nu mai adaug că am preluat prin fişa postului o sarcină foarte grea, responsabilităţi legate de mediu. Am inventariat resursa materială a UAT-ului şi resursa umană a administraţiei. Resursa umană era şi este în continuare blocată într-un stil indus de lehamitea adunată de-a lungul anilor faţă de politic. Totul începe cu nu se poate indiferent de solicitare. Toţi caută întâi argumentul cert pentru respingere sau trimitere a problemei în disoluţie. Nu există un inner child („copilul interior”, n.red.) care să dorească să iasă la suprafaţă. Aşa că m-am trezit aproape singur. E o constatare personală care sună cinic, dar până acum din tiparul prezentat pot nominaliza maxim trei persoane ca făcând excepţie. Ce am spus eu nu înseamnă că nu ştiu sau nu sunt pregătiţi, dimpotrivă, administraţia oraşului are funcţionari cu pregătire de calitate, lipsesc motivaţia şi disponibilitatea idealistă a implicării. Am inventariat bunurile imobile ale UAT şi am găsit banii lipsă din buget. De peste 30 de ani extravilanul agricol al UAT Măcin este exploatat abuziv, fără contract, gratis sub ochii nepăsători atât al autorităţilor cât şi al cetăţenilor. Prejudiciul adus bugetului local şi comunităţii este irecuperabil şi devastator. Devastator constaţi de când intri în oraş. Cine se bucură de resurse gratuite şi pozează în oameni de afaceri de succes? Păi, consilieri locali şi o mână de oameni de afaceri din oraş sau proximitate. De mai bine de un an sunt obstrucţionat să valorific prin contracte legale aceste terenuri şi bugetul local să încaseze redevenţe. În tot acest timp m-am documentat, am studiat, şi am ajuns în momentul în care nu prea mai poate fi oprită iniţiativa mea, deoarece am pus problema reciprocităţii. Dacă nu pot fi închiriate, atunci suntem obligaţi de lege să le conservăm, nu putem permite exploatarea lor gratis. Ce ar însemna asta? Plângere pentru tulburare de posesie, adică infracţiune. Soluţia? Imediat consilierii agricultori au iniţiat şi introdus un amendament la întocmirea organigramei propunând desfiinţarea postului de administrator public. Eu sunt cel incomod, acest amendament reprezintă represalii la adresa mea, le-am documentat şi le-am înaintat către tutele juridice competente. Acum aştept efectele.

– Înţeleg că este în desfăşurare un adevărat război ?

– Din punctul meu de vedere nu. Un an de zile m-am rugat de toţi să punem lucrurile în ordine. Am organizat dezbateri, am prezentat în fel şi chip situaţia, zero efecte, zero rezultate. Acestea şi pe fondul unui circ declanşat în social media împotriva mea şi a primarului. Suntem notorii în tot judeţul. Dacă îmi daţi voie. Ca să fim înţeleşi, consilierii din grupul meu politic sunt oameni foarte bine pregătiţi. De fapt, în afara proiectelor de hotărâre, apanajul primarului din perspectiva legală şi procedural obligatorie, restul cam toate sunt iniţiate, şi o să râdeţi, dar documentate şi redactate tot de ei, de consilierii locali POT. Care au demonstrat că ştiu să lucreze în echipă şi că sunt fanii dezbaterilor. Pe regulamentul de gospodărire comunală am cerut ajutorul, şi practic fără el nu ieşea mare lucru, şefului Poliţiei Locale, care e de la PSD. Care şi el este afectat de amendament. Noi în iniţiativele noastre am implicat pe toată lumea, inclusiv în noul regulament de funcţionare a consiliului local, cu care tot noi ne-am bătut capul. Jenant este că cei care mă contestă pe mine şi pe ceilalţi doi menţionaţi în amendament, sunt nişte hetaire închipuite, sunt victimele propriilor realităţi. Se cred supracalificaţi să conteste orice, fără să poată pune ceva pe masă concret, care să-i poată califica în vreun fel.

– Credeţi că acest amendament îşi va produce efectele?

– Nu ştiu. Eu am iniţiat demersuri juridice pentru anularea lui şi în paralel am sesizat documentat instituţii care sunt abilitate să ancheteze şi să dea un verdict cu privire la ce se întâmplă. DNA, DLAF, ANI, Prefectură. Până acum am identificat doar o parte, care reprezintă 361 ha de teren exploatat abuziv. Un calcul simplist ne conduce la un prejudiciu numai pentru anul acesta de 230.000 lei, adică 46.000 euro redevenţe. Fără impozitele aferente. Ce proiecte de dezvoltare să susţinem dacă noi nu avem bani să ne plătim gunoiul?

– Chiar voiam să vă întreb cum rămâne cu restaurarea Şcolii Vechi?

– Vom vedea. Legat de acest subiect chiar vreau să spun ceva care vine să demonstreze gafa enormă pe care o fac oamenii când trag concluzii din auzite. Când am demarat acest proiect, am fost bombardat de toţi din jur că domnul Vizauer (Iulian Vizauer, directorul Direcţia Judeţeană pentru Cultură Tulcea, n.red.) este un pricinos, că blochează orice, că face, că drege…, că la Liceu a interzis nu ştiu ce panouri solare, etc… Concluzia că nu o să vedeţi în veci aviz de la cultură. Am venit la Tulcea, dar am venit relaxat, să îl întâlnesc şi să îmi creez propria impresie. Am întâlnit un om extraordinar, metodic, profesionist, strict când vine vorba de valori cultural istorice. Toţi contestatarii domniei sale să-şi reevalueze poziţiile. Eu mă bucur că l-am cunoscut, am respectat la sânge cerinţele al căror scop a fost asigurarea unei restaurări, nu crearea unui kitsch şi dacă în judeţ am mai avea 10 factori de decizie de nivelul domnului Vizauer, atunci am avea speranţe certe la rezultate de calitate şi performanţă reală.

– Ne puteţi împărtăşi un pic şi din povestea politică, cea a Partidului Oamenilor Tineri în judeţul Tulcea?

– Sunt coordonatorul judeţean, am suferit din cauza prejudecăţilor de genul celor menţionate anterior, mai nimic din ce se relatează în presă nu are legătură cu realitatea. Am ales POT datorită lipsei de trecut politic postdecembrist şi viziunii de a schimba politica învechită. Iar Ana Maria Gavrilă este o femeie cu o determinare pe care am întâlnit-o doar la maică-mea. Nu are rost să dezvoltăm, viitorul va confirma sau va infirma dacă perspectivele acestui partid se vor nărui sau vor creşte. Eu mă regăsesc în acest grup şi nu doresc un altul. Iar majoritatea de la Măcin PSD + POT nu a ţinut cont de bariere ideologice închipuite, ci de calitatea oamenilor care au obiective comune.

– Dacă acest amendament nu îşi va produce efectele şi veţi rămâne în funcţie, ce anume doriţi să finalizaţi în acest mandat?

– Voi enumera doar pe cele în care sunt implicat direct şi le coordonez. Intrarea în legalitate a construcţiilor fără autorizaţie pe terenuri ocupate abuziv şi integrarea reală a etniei rome în comunitate, finalizarea proiectului de ecologizare din Pescăriei nr. 40, autorizarea unei platforme de compost, regenerarea urbană a Parcului tineretului, valorificarea patrimoniului UAT-ului, crearea cadrului pentru calm şi prosperitate în rândul crescătorilor de animale, 100 de ha împădurite şi evident zeiţa obiectivelor, să apuc să vad măcar prima mistrie pe restaurarea Şcolii Vechi. Comunitatea are nevoie de o restauraţie morală şi emoţională în acest sens. Par multe, dar eu, spre deosebire de unele persoane, îmi place să bat câmpii şi să visez frumos, astfel căpătând încredere în forţele proprii şi ale echipei, pentru că m-am înhămat cu drag şi mă înham oricând cu pasiune la o astfel de muncă.

Luna trecută, în şedinţa de Consiliu Local Măcin din 16 aprilie, opoziţia PNL,  AUR şi PMP a reuşi să treacă un amendament prin care din organigramă au fost scoase trei posturi.